Psihojurnal

Rezolutia mea de Anul Nou

2011-12-28T15:02:00.000-08:00

De curand, cineva mi-a vorbit de Anul Nou ca simbol al unui nou inceput, care ne da ocazia unei schimbari in bine - sau cel putin a unei promisiuni pe care ne-o facem noua insine si uneori celor apropiati. Desi nu imi sta in fire sa fac astfel de promisiuni la final de an, de data aceasta simt nevoia unei rezolutii cu mine insami; poate pentru ca sfarsitul lui 2011 a coincis cu un moment de criza care mi-a sleit fortele, opunandu-mi dusmani cu chipuri noi: deruta, autoinvinovatire, nesiguranta, frica si un balans epuizant intre ipotezele: sunt competenta / sunt o nulitate. Sunt un invingator sau un loser? De vreme ce eu imi pun intrebarea, tot eu imi voi da raspunsul. Si pentru a-mi da mai multe sanse, imi promit urmatoarele:

Nu voi uita niciodata ceea ce iubesc.
Chiar cand zgomotul social urla in urechea mea obisnuitele-i minciuni, nu voi uita ceea ce iubesc.
Chiar cand voi alerga intre compromisuri carora nu stiu sa ma opun, nu voi uita ceea ce iubesc.
Chiar cand lipsurile materiale nu-mi vor mai permite nici sa scriu pe acest blog, nu voi uita ceea ce iubesc.
Chiar cand voi zice ca altii, de foame sau de frica, nu voi uita ceea ce iubesc.
Chiar cand oamenii dragi imi vor parea mult prea departe pentru ca iubirea mea sa-i ajunga, nu voi uita ca-i iubesc.
Chiar cand ma voi simti ispitita sa ma urasc pentru imperfectiunile vietii mele, nu voi uita ca iubesc.

Si poate candva nu vor mai fi nici compromisuri, nici distante prea mari, nici foame, ura sau frica...

Da... Terapia.

2011-08-06T02:34:00.000-07:00

Asa deci... Te-ai decis sa mergi la terapie. Asta in sine nu inseamna nimic. Poti sa-ti petreci ani de zile povestindu-i terapeutului ce-ti trece prin cap fara sa ti se intample nimic. Dar cand incepi sa lucrezi cu adevarat, asteapta-te sa ti se intample lucruri neplacute.

De ce? Cine iti poate face rau in acel cadru linistit?

Doar tu insuti, desigur.

Serios? Dar nu ma duc acolo ca sa-mi fac rau. Terapia nu inseamna vindecare?

Ba da, dar stii ce inseamna asta?

Te iei singur la palme. Un pacient curajos nu ezita sa-si traga una de cate ori are ocazia. Iti smulgi parul, te dai cu capul de pereti, faci box cu propriul stomac. Terapeutul te priveste bland, gata de orice - orice ai vrea sa faci prin fata lui. „Tine-ma bine, sunt gata sa m-arunc in cap, sa-mi fac creierii marmelada, sa ma coafez cu priza, sa-mi intind ridurile cu fierul de calcat, stai pe-aproape cu trusa de prim ajutor ca nu stiu cum ies din asta!” Terapeutul te asigura ca te va sustine. Ai incredere?

Daca ai incredere, inchide ochii si da-i bataie. O sa juri ca nu tu esti ala care sare la gatul tau sau te taie incetisor cu cutitul. O sa faci spume, o sa urli si o sa ameninti. O sa vezi negru de furie si rosu de sange. Si a doua zi cand o sa te duci la munca, nimeni n-o sa observe decat ca esti putin mai palid si ca nu mai zambesti ca inainte. O sa mananci acelasi rahat ca in fiecare zi de lucru si apoi, la terapie, o sa-ti bagi degetele pe gat pana vomezi si ce-ai ingurgitat la trei ani. Si nu te astepta sa mearga usor. Cand vei zacea epuizat si sfartecat, privit cu compasiune de terapeutul tau, vei uri ca esti atat de slab si vrednic de mila. Vei plange, ca nu mai poti altceva.

Vrei sa iesi din asta? Persista. Va veni un moment in care, dupa ce ai incercat sa-ti faci felul cu ingeniozitatea-ti caracteristica, vei realiza ca nu esti singur, ca inca traiesti si ai cazut pe moale. Vei vedea cum cineva te sustine si se straduieste sa-ti vindece ranile cu o pricepere neobisnuita. Si-ti vei spune: “nimeni altcineva nu a facut asta pentru mine”.

Da... terapia. Cum altfel te asteptai sa fie?

Cer mult de la mine

2011-06-18T02:25:00.000-07:00

Acum doi ani i-am spus terapeutului meu: ma port cu mine insami cum se poarta un parinte aspru cu copilul lui, cerandu-i performanta, dar incapabil sa se bucure de el. Eram atunci sub stapanirea urmatoarei idei: numai daca fac eforturi deosebite pot fi vazuta, apreciata si iubita. Faceam cu placere eforturi, dar numai cu conditia sa primesc continuu admiratie – altfel “nu aveam energie”.

In timp, am inteles unde era greseala si am inceput sa-mi reorganizez viata, sa o simplific, sa ma relaxez si – lucru greu – sa invat lenea. Mi-am acordat momente de ragaz mai lungi, mai dese, am renuntat sa-mi incarc fiecare minut din timpul liber, am invatat sa ascult muzica de relaxare si sa meditez, am redescoperit natura. Am ajuns pana la punctul in care nu aveam nimic de facut: nici program, nici probleme, nici proiecte, nici obligatii. A fost bine. Am fost linistita. Am fost oare fericita? Nu tocmai.

Sunt o fire activa. A invata relaxarea nu m-a schimbat, doar mi-a dat ragazul sa-mi regandesc scopurile si implicarea. Lucrurile s-au pus din nou in miscare inca mai tumultos ca inainte, iar acum, dupa o luna si ceva in care am dus mai multe activitati in paralel, constat: cer mult de la mine. Ca sa fiu fericita, ca sa ma simt implinita, am nevoie sa ma implic in domenii diverse si sa fiu la inaltime in toate – iar unde nu reusesc, cel putin sa nu abandonez lupta si sa nu pierd speranta. Ca sa fiu fericita, am nevoie sa creez, sa ma exprim, sa invat si sa ofer. Ca sa fiu fericita, am nevoie de progres si de nou, am nevoie de divers si de mult, am nevoie ca zi de zi sa-mi cuceresc increderea in mine si sa-mi rescriu sensul propriei vieti.

De ce nu scriu articole informative

2011-06-12T10:12:00.000-07:00

Cand ma gandesc la specificul jurnalului meu public imi vin in minte discutiile pe care le-am purtat cu alti autori despre tematica blogurilor. Multe dintre acestea sunt centrate pe ideea de a oferi informatie (culturala, stiintifica sau de tip stire) , altele sunt o mixtura de articole personale si informative, iar altele – ca al meu – sunt jurnale personale, cuprinzand strict experiente proprii si observatii cu un pronuntat caracter subiectiv. Recunosc ca imi pun si eu cateva probleme: de ce ar interesa pe cineva parerile mele? Cui ma adresez? Are blogul o alta utilitate decat cea personala, de punere in ordine a ideilor? Este oare un egoism sa scriu numai despre mine?

Si in fond, de ce nu scriu niciodata articole informative, istorice, cronici culturale, eseuri stiintifice? Sunt, totusi, un om care citeste.

Raspunsul la ultima intrebare a venit constatand ca un eveniment recent la care am luat parte se vede complet distorsionat din afara. Mi-am dat seama ca exista o apetenta enorma pentru judecati nefondate, ca se atribuie in mod eronat esecuri si rea-vointa in organizarea unui eveniment, ca se recomanda scepticismul in detrimentul actiunii, ca se propune reclamarea “din oficiu” a firmei, fara motive intemeiate, ca asteptarile sunt irationale, ca ocazia de a-si spune parerea este confundata cu prilejul de a se plange si de a acuza, ca se generalizeaza pe nedrept, ca se fabuleaza in mod paranoic.

Eu nu vreau sa fiu unul dintre acesti oameni. Nu ma regasesc in nihilismul si in paranoia societatii romane. Ceea ce public pe blog, public in cunostinta de cauza. Articolele dezvaluie parerea unui om care a trecut personal prin experientele povestite, iar cand fabulez, am grija sa trec in caracterizarea articolului: fictiune. Gasesc necesar sa scriu doar despre ce cunosc, iar ca sa cunosc trebuie sa fiu implicata. Ca sa cunosc, trebuie sa ma deplasez fizic, sa fac demersuri, sa-mi asum riscuri, sa iau decizii, sa practic activitatea despre care scriu. Ca sa scriu putin, trebuie sa cunosc bine; ca sa cunosc bine, trebuie sa ma dedic o vreme acelei activitati.

De aceea scriu despre mine si procesul de autocunoastere prin care trec. De aceea scriu despre terapie; am avut experiente terapeutice diverse in ultimii ani, individuale, de grup, nationale si internationale. De aceea scriu despre arhitectura si cum se prezinta clientela in prezent – zi de zi iau contact cu aceasta realitate. De aceea scriu despre Auschwitz, pentru ca am fost acolo. Este o regula auto-impusa, atat pentru acest blog cat si pentru discutiile din afara lui: prefer sa nu emit pareri despre evenimente pe care nu le cunosc din experienta proprie.

Viata e lunga

2011-06-08T01:06:00.000-07:00

Zilele trecute am auzit pentru a nu stiu cata oara formula pe care o cunoastem cu totii: "viata e scurta", urmata, de obicei, de un indemn la a o trai din plin. De data aceasta, nu indemnul mi-a atras atentia, ci prima parte. Afirmatia ca viata e scurta. M-am intrebat - cine sunt acesti oameni care tot afirma ca viata e scurta? M-am intrebat daca i-au vazut vreodata capatul. De unde stiu ei sau de ce cred ca viata e scurta cand ea inca este in curs si nici o amenintare fatala nu atarna deasupra capului lor? Oare nu-si amintesc ce lung le parea viitorul atunci cand, copii fiind, voiau sa ajunga adulti ca sa nu mai doarma la pranz? Oare nu se gandesc ce lung le pare trecutul celor trecuti de 60 de ani, care au la activ calatorii, aventuri, familii, studii complexe si cateva firme infiintate? Oare nu se gandesc ca unii traiesc un secol intreg?

Cat de lung e un an in care astepti sa revezi pe cineva de care ti-e dor? Cat de lunga e o luna de munca pana la concediu? Cat de lunga e o ora de febra? Cat de lung e un minut in care incerci sa incarci un site?

Pentru mine, viata e lunga. Am timp sa ma gandesc si sa ma razgandesc, am timp sa ma indoiesc, sa astept, sa nu fac nimic, sa incep ceva nou, sa am 5 activitati deodata, sa ma familiarizez cu tot ce e in jur, sa las sa moara trecutul si sa renasc de nenumarate ori, sa ma cunosc, sa cresc, sa traversez de la ura la iubire, de la suparare la iertare, sa-mi transform furia in expresie artistica, sa uit, sa-mi amintesc, sa fiu eu, sa fiu altcineva, sa vreau totul, sa nu mai vreau nimic, sa cunosc sute de oameni, sa ma joc, sa muncesc, sa invat sa impletesc joaca cu munca. Viata e mai lunga decat rabdarea. Imi spun: e timp pentru toate, doar sa mai fii acolo, destul de intreaga la trup si suflet ca sa te bucuri de ele. Nu te panica. Viata e lunga.

Where is it written?

2011-06-01T21:59:00.000-07:00

M-am nascut romanca, iar tu m-ai invatat sa ma urasc pentru asta. Romania e o tara comunista, comunismul e odios, romanii sunt turnatori. Noi suntem romani. Avem o tara de rahat, in care trebuie sa ne integram.
Cu toate astea exista ceva frumos, exista ceva sublim in care ne putem refugia: Muzica. Da, m-ai invatat sa ascult muzica clasica, ai adus in universul meu discuri negre cu Bach si primele voci de opera, pe caseta; si pe Barbra Streisand cu al sau Yentl, cu aspiratia spre lucruri frumoase si inaccesibile, cu interesul pentru studiu si dragostea pentru tatal ei. Ai adus poezia melancolica a lui Bacovia, ai adus speranta pentru o viata traita intru frumos, pe alte meleaguri – mai bune – intre oameni mai buni. Si apoi?...
Mi-ai aratat muzica si m-ai trimis pe santier. Mi-ai aratat poezia si m-ai trimis sa fac bani. Mi-ai aratat cum sa sfidez sistemul si m-ai trimis apoi sa-i fiu sclava. Mi-ai aratat libertatea unui ratacitor si mi-ai spus sa-mi vand libertatea pentru o casa in rate. M-ai convins ca romanii sunt meschini si evreii sublimi, dar vrei sa ma integrez intre cei dintai. Mereu frumusetea pare sa fie in alta parte; in trecut, in alta tara, alta religie, alt popor, in fantezia mea secreta pe care o prefer realitatii, intr-un viitor pe care nu-l mai ajung... Ani de-a randul m-am chinuit cu intrebari: am ratat-o oare pentru totdeauna? De ce pentru mine frumusetea e inaccesibila? De ce indragesti artistii dar nu ma lasi sa devin unul? De ce imi indici orizonturi pe care imi interzici sa le ating?
Te intrebi de ce sufar cand pe buletinul meu scrie Romania si pe cartea de munca o minciuna cu nume sonor? Gandeste-te cine sunt. Sunt doar ce m-ai invatat sa iubesc, sunt doar ce mi-ai aratat ca iubesti, sunt un spirit liber, un rebel, o vesnica eleva la “uman”, sunt un artist elegiac, sunt Yentl.
Orice nu se potriveste cu aceasta identitate imi face rau.

De-ale arhitectilor

2011-05-19T12:23:00.000-07:00

Cunoscutii mei stiu ca sunt nemultumita de meseria de arhitect. In ultimele luni, m-am zbatut mult sa-mi inteleg nemultumirile si sa vad ce-i de facut. Insa de multe ori am vazut doar greselile mele, am cautat cauzele doar in mine si m-am considerat nepotrivita cu meseria cand de fapt ma luptam cu o grindina de frustrari si insulte.

Inclinatie si abilitati pentru meseria mea am. Experienta o dovedeste. Atunci de unde nemultumirea si frustrarile? De unde dezamagirea, exasperarea, plictisul, sentimentul inutilitatii? De unde umilinta apasatoare? Cand contrastul dintre ceea ce sunt ca om si prostitutia din care-mi castig existenta a devenit dureros, mi-am pus foarte serios problema ce se intampla.

Si atunci am realizat un lucru: pentru multi ani, incercand sa-mi gestionez frustrarea, am uitat ca am fost candva si altfel. Mi-am adus aminte de alte vremuri, vremuri de speranta si entuziasm, momente in care saream de pe scaun de bucurie cand reuseam sa creez o imagine frumoasa in 3D, momente de satisfactie profunda pentru un lucru facut bine si predat la timp, multumirea de a vedea un client incantat, ceasuri de provocare intelectuala si vizuala in cautarea unor solutii la un proiect dificil, clipe de concentrare intensa, in care m-am lasat absorbita de lucru si am oferit tot ce puteam, creativitate, ingeniozitate, eficienta. Am oferit mult si m-am entuziasmat mult, pentru ca e in firea mea sa ma implic astfel.

Tensiunile au aparut cand raspunsurile la efortul meu n-au mai avut nicio legatura cu calitatea proiectului si consumul implicat; cand, in al patrulea an de meserie, am fost expediata de un client ca fiind “o pustoaica de 21 de ani fara experienta”; cand mi s-a spus ca “proiectul e gresit”, “culorile sunt gresite” de catre indivizi fara pregatire; cand tot ce se apreciaza e graba, nicidecum experienta, capacitatile sau creativitatea; cand dead-line-urile n-au nicio legatura cu proiectul; cand o vila cu volumetrie simpla, pe care am reusit sa o transform intr-o casuta cocheta, armonioasa, a fost mutilata de insusi proprietarul ei, astfel incat proiectul de care eram mandra candideaza acum pentru “zmeura de aur” in portofoliul firmei; cand creativitatea mea a fost redusa la a muta mecanic peretii cu 3cm mai la stanga si inapoi, in functie de toanele beneficiarului; cand cele cateva propuneri de culori si materiale alese cu grija au fost ignorate pentru a fi inlocuite cu combinatia letala alb si galben; cand m-am dovedit inutila in nenumarate randuri, cu ideile si propunerile mele; cand peste o solutie deosebita la un proiect delicat, gasita cu uz de neuroni, se trece cu tancul; cand clientul desira dintr-un capriciu edificiul monumental inaltat in echilibru pe atatea cerinte, aprobari si avize; cand sunt comparata cu oameni “cu adevarat destepti”; cand in urma stradaniilor mele de a lucra repede, bine, legal si pe gustul clientului sunt corectata cu rosu, pe foi scanate stramb si mototolite; cand sunt amenintata de fata cu beneficiarul de catre avizatori importanti; cand, intr-o industrie in care se achita 50% din proiecte, sunt acuzata ca toc banii destinati nenumaratelor instante de avizare; cand trei randuri de clienti isi asteapta in biroul meu proiectul, la minut, ca la “impinge tava”; cand lucrez sub tipetele clientilor, in timp ce-mi tremura mana pe tastatura de efort si mananc printre clickuri; cand, in fine, realizez ca sunt doar un muncitor care nu-si permite “Prima casa”, dar la care urla oameni care-o vand pe-a sase mia - atunci, recunosc, nu-mi mai regasesc entuziasmul de altadata.

Intr-adevar nu sunt potrivita cu meseria: in tot acest context, n-am reusit sa-mi salvez pasiunea pentru arhitectura. Sunt in primul rand un om, abia apoi un arhitect.

Pace

2011-05-05T12:10:00.000-07:00

Din fericire, m-am inselat... M-am inselat crezand ca "ceilalti" au putere asupra mea, ca ma manipuleaza, ca eu ii pot manipula, ca e normal ca orice fleac din exterior sa aiba un ecou puternic in mine, ca parerea altuia poate construi sau distruge identitatea mea, ca sunt o fiinta subreda, ca "intens" inseamna "bine", ca sunt vizata si responsabila de toate reactiile celorlalti, ca numai prin altii pot ajunge la mine insami, ca furia, competitia si demonstratiile au un rost.

M-am inselat amarnic, multi ani de-a randul. Rescriu; am acum in minte nu teoriile care ne vorbesc despre a ne cunoaste pe noi insine, sau despre proiectii si retragerea lor, sau despre alteritate si generalizarile nocive, sau despre neconcordantele gandurilor noastre cu realitatea. Am in minte EXPERIENTA proprie.

Nu sunt decat eu in lumea mea. Fiecare e in lumea sa. Este o lume de lumi. Cand cineva se rasteste la mine, nu eu sunt cea vizata, ci pionul din lumea sa pe care l-a numit cu numele meu. Cand cineva imi face rau, raul nu-mi poate schimba imaginea despre mine. Lumea mea este de neclintit, imposibil de schimbat din exterior, in lumea mea eu decid ce primesc, ce nu primesc, ce fac, ce nu fac, ce e bine, ce nu e bine, ce e al meu si ce nu e al meu. Din lumea mea, nu-i mai vad pe ceilalti ca participanti activi si rauvoitori la sclavia mea, ci ca pe lideri ai propriilor lumi. Se impune respect; si de la mine, si pentru mine. In lumea mea, nu-si au rostul enervarea si demonstratiile - este lumea mea si doar a mea, nu am cui sa-i demonstrez si nici pe cine sa ma infurii. Avem lumi si directii diferite; in cel mai bun caz, alunecam unii pe langa altii fiindu-ne ocazional de folos pentru dezvoltarea noastra, in deplina intelegere pentru activitatea de moment. Iar acesta e lucrul cel mai bland pe care-l vom cunoaste vreodata... Doua lumi care-si dau voie una alteia SA FIE.

Oboseala

2011-04-27T01:41:00.000-07:00

Pe mine ma nelinisteste profund cand vad un om epuizat care pare sa nu-si dea seama de propria stare si se incapataneaza sa-si tot fixeze obiective pentru ziua respectiva, pentru anul respectiv si pentru toata viata, continuand in acelasi ritm alert cu o aparenta energie care nu stiu de unde-i vine - si pe care ma indoiesc ca o are. Atunci simt mai viu ca oricand ca barca noastra se inclina primejdios si ca eu voi fi una din primele persoane care vor cadea in apa. Standardul pe care societatea il fixeaza in privinta activitatii noastre diurne ma depaseste cu mult. Ma sperie. Imi creeaza o stare de panica si ganduri legate de propria neputinta, indoieli legate de capacitatea mea de a supravietui in societate.

Obosesc repede. Iar cand obosesc, devin persoana pe care o uram atat de mult in articolele anterioare. O figura trista, incruntata, fara chef de viata, irascibila si incapabila sa se smulga din aceasta stare. Cand obosesc, imi este prea greu sa mai gasesc vreun rost pe lume sau sa-mi adun gandurile fericite. Acesta a fost mereu necazul meu. Oboseala cade ca noaptea, nu o pot impiedica. Ea devine realitatea mea si nici un artificiu nu o poate pacali.

Oare de ce obosesc mai repede decat ceilalti? Oare de ce pentru mine ziua ar trebui sa fie mai scurta, astfel incat orele de somn sa se succeada mai des, la fel ca mesele, la fel, chiar, ca si activitatile celelalte? De ce pentru mine timpul trece altfel? Sau poate ca toti sunt ca mine? Poate ca ritmul meu este ritmul tuturor femeilor? Nu stiu, n-am trait niciodata in pielea altuia. Dar din ce vad, fiecare gaseste texte si pretexte, scopuri si doruri, vise si ambitii cu care sa acopere aceasta oboseala. Uneori ma simt singura cu oboseala mea, intr-o lume de orbi.

Chiar ma urasc.

2011-04-08T15:35:00.000-07:00

De fiecare data cand un om ma respinge, ma lasa cu ura de mine insami.
De fiecare data cand cineva pleaca din viata mea, ma lasa cu ura de mine.
De fiecare data cand astept, sunt singura cu ura de mine.
De fiecare data cand fac o activitate neplacuta, simt ura de mine.
De fiecare data cand inlatur o fantezie sau o iluzie, ramane ura de mine.

M-am zbatut mult sa ajung aici. M-am insingurat si m-am desprins rand pe rand de activitatile in dosul carora simteam ca s-a strecurat minciuna. Acum in sfarsit stau fata in fata cu adevarul meu: ma urasc. Nu ma vreau. Nu-mi vreau viata asta. Nu mai suport raspunderea de a ma face fericita sau de a ma realiza. Imi sunt o povara.

Nu mai pot

2011-03-26T04:05:00.000-07:00

M-am saturat sa scriu articole cu inteles, cu cap si coada, in cuvinte frumoase pe care le cosmetizez cateva ore, gandindu-ma cum sa fac ceva util din aceste idei complicate. Sunt complicate si bizare, sunt personale, sunt dificile, asa mi s-a spus chiar daca sondajul de alaturi arata altceva. M-am saturat sa tin seama de toti si toate si sa pozez in omul bun care a depasit greutati. Sunt o muiere oarecare, cu probleme afective. Nu am nimic special de zis. Tip si eu pe-aici pe blog iluzionandu-ma ca e interesant si folositor. Well - nu e, hai s-o recunoastem. (Nu ca astept vreun raspuns de la cei 3-4 cititori care trec pe-aici).
M-am saturat sa progresez, sa muncesc bine, sa fiu ordonata, atenta, harnica, activa, sportiva, dichisita, responsabila. M-am saturat sa incerc sa iert pana-mi vine greata. Gata.

Sunt o persoana ranchiunoasa, insuficienta ei insesi, suparacioasa, depresiva, furioasa. Sunt usor de dezamagit. Mi-e greu sa trec peste. Ma simt parasita usor, la un mic semn de dezinteres. Cei mai multi oameni ma dezgusta. Ma obosesc. Eforturile de toate felurile ma obosesc. Viata ma oboseste. Societatea e cretina. Cerintele sunt absurde. Asteptarea e prea lunga. Durerea doare prea tare. N-am leac pentru dor. Nu pot si nu stiu sa ma exprim, nu stiu cui si cum sa-i strig ca sufar fara sa-l indepartez sau intristez. Nu stiu cum sa renunt fara sa-mi para chiar mie mai rau decat celuilalt. Sunt neagra de amaraciune, furie neexprimata si zbatere inutila. Ma simt prinsa intr-o capcana. Nu vad solutie, nu vad iesire. Am obosit sa fiu optimista, nu ma intereseaza cat de soare e afara, viata tot e o mare porcarie. Nu am nici o putere. Zac, ce sa fac? Nu am idei si nu-mi da nimeni idei, desi am cerut. Vin sfaturi sa rezist, sa trec peste. Astea nu sunt sfaturi!! Astea sunt condamnari! Nu mai pot.

De ce ne ducem atât de departe?

2011-02-27T02:42:00.000-08:00

Lunile trecute am postat câteva articole despre experienţa din Polonia (Cracovia-Auschwitz). Cei mai mulţi s-au întrebat pe bună dreptate: de ce m-am dus acolo? Am încercat să le descriu cum a fost experienţa, dar nu şi de ce a fost. Răspunsul nu s-a lăsat uşor dezvăluit nici pentru mine. Un an de zile m-am frământat în jurul întrebării, fără să pot înţelege şi fără măcar să doresc asta.

Nu am nici o legătură cu faptele din vremea Holocaustului. Nici eu, nici strămoşii mei. Nu am legături cu niciuna din părţile implicate în conflict şi niciodată înainte nu intrasem în contact cu cineva care să aibă. Până anul trecut nici nu-mi trecuse prin minte că aş putea să mă duc la Auschwitz şi nici atât ce beneficii ar putea să-mi aducă contactul cu cei afectaţi de istorie, în acel cadru terapeutic.

O singură legătură a existat: o suferinţă personală. Ea venea dintr-o copilărie atât de veche (şi pe care m-am străduit atât de mult să o uit), încât îmi părea dintr-o altă viaţă. Surdă la propria mea suferinţă, uitând-o într-un colţ al minţii mai bine de două decenii, m-am trezit dintr-odată foarte vulnerabilă la ideea de a lua parte la un workshop dedicat pierderii şi morţii, dar care în acelaşi timp propunea un dialog, aducea ocazia de a explora şi exprima suferinţa, oferind susţinerea şi înţelegerea de care aveam nevoie. Nereuşind până atunci să vindec vechea durere – inconştientă – am apelat la acest mijloc neobişnuit, care m-a adus mai aproape de realitatea mea.

Mulţi dintre noi facem astfel de lucruri: când nu putem vedea în noi înşine ceea ce ne macină, suntem capabili să înşiram propria dramă pe câteva continente; să ne plasăm fantasmele în anii războiului şi să ne expunem unor şocuri emoţionale ca să ne depăşim blocajele; să ne identificăm cu victimele măcelărite ca să putem în sfârşit plânge. Şi avem dreptate: a suferi împreună cu alţii pentru drama unui popor întreg e mult mai uşor decât a suferi singur, pentru tine, pentru suferinţa ta unică şi specială de care alţii nu ştiu nimic. A te lansa într-o campanie răsunătoare despre efectele războiului şi alte orori atrage cu siguranţă atenţia asupra ta. A o face la nivel internaţional răzbună faptul de a nu fi fost ascultat în propria ta casă.

Iată de ce mă duc uneori atât de departe. În acest punct, o întrebare amară îmi răsare în minte, adresată celor care, deşi erau lângă mine, nu mi-au auzit suferinţa: chiar trebuia să mă duc la Auschwitz ca să fiu văzută?... Voi unde eraţi?

Urcuşul

2011-02-10T14:11:00.000-08:00

Era un om curajos, închis sub aparenţa unui laş. I se spusese de mai multe ori că e laş; el însuşi se acuzase adesea de laşitate. Nu era laş, doar că nu găsise acel ceva care să merite toate riscurile – era detaşat într-un fel disfuncţional.

Într-o zi a pornit la drum, mânat de panica de a fi întârziat deja prea mult. Avea o ţintă: piscul acela de munte, unde credea că se va găsi pe sine. Ţinta era tulbure, o pierdea adesea din vedere, i se suprapuneau chipuri înşelătoare,... cunoscute, închipuite, toate false. Ţinta, totodată, era şi foarte departe. Nu ştia câţi ani îi vor trebui ca să ajungă acolo. La început se oprea din loc în loc, întrebându-se cât o mai fi. Într-o vreme a părut să-i placă urcuşul şi a înaintat mai voios. Apoi însă a ajuns într-un ţinut înzăpezit, în care l-au tăvălit avalanşele; astea se terminau întotdeauna cu el sfârşind într-o prăpastie şi făcând apoi sforţări supraomeneşti ca să revină la suprafaţă. Dintre ai lui, nu-l mai urma nimeni demult, îl petrecuseră cu urări de bine la plecare, acum însă nu se mai putea baza decât pe alpinişti şi salvamontişti. Iar într-un moment de cumpănă, când nici ei nu erau de găsit, a învăţat să ridice ochii spre cer.

Mult mai prudent, dar şi mai încrezător în propriile forţe, omul şi-a continuat drumul. Lunile de drumeţie şi primejdii se făceau simţite în robusteţea, dar şi în smerenia lui, căci ceea ce văzuse impunea respect faţă de forţele naturii; de necunoscut nu te poţi apropia sfidător.

Astfel a ajuns, destul de repede judecând după timpul celor ce nu se aventurează în drumeţii, pe un pisc înalt, de unde peisajul era mai minunat decât ce-şi putuse închipui înainte. A decis să se oprească – după atâta amar de drum, să facă un prim popas odihnitor, în care să-şi permită lui însuşi mulţumirea interioară de a fi ajuns atât de departe.

Peste noapte însă s-a frământat grozav pe care din celelalte cărări s-o apuce în zori, realizând că pentru prima dată după multă vreme nu mai are un traseu clar în minte. Ce se întampla? Pierduse din vedere ţinta? Oare se temea, el, după atâtea experienţe şi atât de echipat cum era pentru orice traseu?... Adormi, cu gândul vag că va găsi răspunsul peste noapte. A doua zi, mintea lui era senină ca cerul de deasupra norilor şi cu toate astea tot nu-şi putea lămuri ce are de făcut în continuare. Rămase câteva ceasuri admirând priveliştea, iar în timpul acestea în mintea lui începu să se insinueze o idee nebunească, o idee care creştea, înlăturând orice altceva în jur. Avea libertatea după care tânjise atât; nu trebuia decât să deschidă braţele şi să-şi faca vânt de acolo, de sus. Nimic nu-l mai condiţiona să plece, sau să stea, sau să se arunce, sau să n-o facă. Nu mai era un omuleţ în braţele hăului, zbătându-se să supravieţuiască. Era el, la înălţime. Ar fi vrut să fie ca în imaginaţia lui, să simtă un sentiment îmbătător şi o fericire perfectă; iată însă că îi era frică. Nu orice frică, mai degrabă... o strângere de inimă anume, aceea cu care îi eşti dator celui care ai fost, atunci când îl părăseşti. Ştia că o va face... Inspiră profund din aceasta emoţie, ca şi cum şi-ar fi strâns la piept un prieten drag, şi, făcându-şi curaj, se lăsă să cadă – şi atunci... ...

Am voie să iubesc

2011-02-08T12:33:00.000-08:00

Am voie să iubesc… Nu am voie să posed.

Am voie să iubesc… Nu am voie să controlez.

Am voie să iubesc… Nu am voie să cer garanţii.

Am voie să iubesc… Nu am voie să condiţionez iubirea mea de reciprocitate.

Am voie să iubesc… Nu am voie să condiţionez iubirea mea de prezenţa celuilalt.

Am voie doar să iubesc… Şi dacă iubesc, ce mă poate împiedica ?... Plecarea?... Distanţa?... Tăcerea?... Vorbele dure dintre noi?... Imposibilitatea unei relaţii?... Absurdul?... Ostilitatea lui, dezamăgirea mea?... Gândurile îndoielnice care se strecoară în miezul iubirii mele?... Nefericirea care mi se impune în absenţa lui?... Spaima abisală de singurătate pe viaţă – o condamnare rostită de tăcerea lui?... Chipul meu din oglindă, sluţit de o privire care nu-i a mea, ci a celui care m-a părăsit?... Angoasele incertitudinii în miez de noapte?... Golul din suflet şi sfârşeala din trupul tânjind după o îmbrăţişare caldă?... Demnitatea rănita, furia, revolta, durerea renunţării?... Ceasurile în care îmi plâng de milă sau cele în care mă pedepsesc pentru eşec?... Nu. Nimic. Am voie să iubesc în ciuda a toate; să iubesc profund, să iubesc cât pot, să iubesc râzând şi plângând, să fiu fericită iubind – şi nimic mai mult.

Nu posed persoana iubită. Nu posed nici măcar iubirea.

Iubesc atunci când ascult de pe mal fluviul sentimentelor şi realizez că am fost o norocoasă să-l pot cunoaşte; iubesc când realizez că fluviul trece prin mine şi pleacă mai departe chiar dacă eu aleg să mă izolez în lacrimi şi disperare; iubesc când mă pot lăsa furată mai tare de frumuseţea fluviului decât de durerea mea; iubesc când înteleg că, dacă eu nu ajung la destinaţie, fluviul ajunge – iubesc când aleg să trimit pe undele lui un mesaj de dragoste în locul unui strigăt de nefericire.

Un altfel de spaţiu (2) : Birkenau

2011-01-07T14:56:00.000-08:00

Articolul anterior: Un altfel de spaţiu

Ziua în care am luat contact cu Birkenau a fost pe departe cea mai dură zi din cele 6. A fost o zi care mi-a scuturat serios credinţa în înţelegere şi iertare cu care venisem, devenind acel lucru mult temut în lunile anterioare călătoriei.

În prima zi am explorat pe îndelete locul, iar mintea mea a început să lucreze cu ceea ce vedea şi să producă noi şi noi idei... O problemă pe care mi-am pus-o atunci a fost: ce au trăit arhitecţii care au ridicat această incintă monstruoasă, cu funcţiunile ei nemaiauzite, ca desprinse dintr-un coşmar?... Cum s-au aplecat asupra planşelor în care începea să se contureze crematoriul? Au dezbătut, s-au gândit şi răzgândit cum să-l facă mai eficient? Ce le trecea prin minte când calculau numărul de barăci şi numărul de nenorociţi care pot fi înghesuiti pe un pat din acela de scânduri? Oare dezbăteau ca despre un alt proiect oarecare, ca o echipa de arhitecţi pasionaţi de meseria lor, socializând între timp, râzând şi desenând curat şi cu atenţie detaliile?... La sfârşitul zilei, la plecare, nu am putut să produc decât aceste gânduri care îmi duceau mintea într-un loc mai familiar decât cel în care mă aflam – şi anume în atelierele arhitecţilor. Un plus de viaţă şi revoltă, care încerca să atenueze şocul...

Copleşitor? Înspăimântător? De necuprins şi de neînţeles?... În Birkenau, cu toată susţinerea pe care am avut-o, m-am simţit zdruncinată. Deşi de multe ori am afirmat că viaţa e grea, adevărul e că rar am fost confruntată cu propria neputinţă; de data aceasta, aveam de-a face cu ceva ce – am recunoscut imediat – era peste puterile mele. Totul în mine părea să o ia razna, emoţii, gânduri, identitate, noţiunea timpului, raţionalul, realul, ca şi cum o forţă incredibilă ar fi debusolat aparatul fragil care sunt. În locul acela istoric cu o configuraţie unică şi cu cea mai sinistră funcţiune pe care a primit-o vreodată un spaţiu construit, nebunia ţipă din toate colţurile, din excesele dimensionale, din număr, din rigiditatea planificării, din sadismul ideilor, din schematismul aplicării lor. Până atunci, din lecturile mele, nu avusesem această imagine absolut sinistră a omenirii din anii razboiului ca maşinărie gigantică, defectă, care în absenţa unei minţi lucide începe să reteze în neştire vieţi.

Modul în care am încercat să gestionez ceea ce trăiam a fost să mă abandonez. Cu siguranţă, metoda evitării mentale nu era o opţiune (cum nici confruntarea cu era) : felul în care a fost gândit Birkenau din capul locului nu pare să permită vreo scăpare mentală. Proporţiile sunt anormale şi chiar contradictorii: sentimentul de separare de restul lumii e viu, doare fizic, dar în acelaşi timp spaţiul este de necuprins cu privirea şi pasul, ca o lume largă; graniţele sunt şi nu sunt... le vezi şi nu le vezi... te apasă dar nu le poţi atinge... O trăire uluitoare, pe care nu mi-o imaginasem posibilă. Apoi, această imensitate bizar constrângătoare e într-un contrast puternic cu meschinăria spaţiilor pentru prizonieri; proporţiile nu mai au sens, cele câteva repere ale “normalului”, pe care le speram solide, se dizolvau fără putere de împotrivire în faţa acestei realităţi... Timpul, şi el, se tulburase şi oscila între un moment din istorie, un prezent al persoanei mele devenit vag şi o eternitate copleşitoare. La final, mintea mi-era atât de prinsă încât nu mă mai puteam imagina părăsind locul. Sentimentul era de abandon total, de cedare dementă – după eforturile supraumane de adaptare pe care le făcusem, refuzam să fac drumul înapoi şi deveneam tot mai surdă la impulsurile vitale care-mi dădeau ghes din când în când. Tentaţia de a mă întinde la pământ şi de a rămâne acolo pe veci mă copleşea ca nimic altceva până atunci; un loc al morţii, încă viu...

Un altfel de spaţiu

2010-12-18T14:10:00.000-08:00

Articolul anterior : O experienţă colosală (4) : mesajul

Această relatare are un caracter personal şi nu include o prezentare obiectivă a lagărului; am presupus că cititorul are un grad de cunoaştere a locului şi a istoriei acestuia.

Când vine vorba de Auschwitz, toată lumea se concentrează în mod firesc pe dramele din jurul acestuia, pe traumele care s-au întins şi asupra generaţiilor următoare sau pe detaliile şocante ale vieţii şi morţii în lagăr. Totuşi eu am să încep descrierea mea cu un aspect care mi se pare de asemenea important, însă prea rar subliniat de cei care s-au aventurat până la faţa locului: spaţiul fizic; mai greu de evidenţiat în descrieri literare sau fotografice, este imposibil de ignorat atunci când ne înconjoară. De aceea, prezenţa noastră în spaţiul respectiv ne ajută să-l înţelegem incomparabil mai bine decât descrierile, mai ales când este vorba de un loc special, pe care nu ni-l putem imagina prin referinţe la experienţele anterioare. Căci Auschwitz este un altfel de spaţiu.

Spaţiul fizic în care ne-am obişnuit să trăim are câteva coordonate pe care le ştim cu toţii şi care se referă la dimensiuni, la funcţiuni, la aspect, având o organizare internă firească şi un oarecare grad de confort. La Auschwitz, legile spaţiului sunt cu totul altele. Acest lucru nu mi s-a clarificat chiar în momentul în care am trecut pe sub “Arbeit macht frei”, căci peisajul nu se schimbă dramatic, dar pe măsură ce am înaintat în incinta împrejmuită cu gardul înalt de sârmă ghimpată am început să simt... A început cu o senzaţie de amar şi a evoluat de-a lungul zilei spre greaţă, sufocare şi alte reacţii organice care îndemnau la fugă. Este greu de estimat şi descris în cuvinte impactul pe care l-au avut asupra mea (lăsând deocamdată la o parte ce am văzut şi auzit în interiorul muzeului) austeritatea construcţiilor, repetitivitatea obositoare a stâlpilor, rigiditatea spaţiului construit; să fie sentimentul înspăimântător că aici conta un singur lucru – funcţiunea?... Mi-a fost odioasă evidenţierea neruşinată, directă, brutală acestei unice funcţiuni: crima, în toată diversitatea ei. Acolo, nici o caramidă, alee sau stâlp nu înfrumuseţează realitatea: nuditatea lor funcţională nu lasă loc de nici o iluzie. Cinic, dezolant... un loc insuportabil pentru fiinţa în permanenţă exaltată de iluzii şi dornică de minciuni care este omul! Ieşind pe poartă, am încetat să mă mai simt ca un prizonier încolţit din toate părtile şi sufocat lent; dar experienţa a rămas cu mine.

În Birkenau mă astepta o experienţă şi mai tulburătoare, cu efecte şi mai profunde datorită faptului că a fost de durată: două zile la rând, un total de peste 10 ore. Eram la intrare, aproape de poartă, încercând să filmez, şi nu anticipam că la distanţă de numai câţiva paşi este o altă lume. Ca şi cum împrejmuirea ar fi fost etanşă, nu am simţit că ar exista nici o continuitate între spaţiul din afară şi cel din incintă. Păşind înăuntru, m-am simţit schimbată. Atmosfera este copleşitoare, stranie, emoţionantă. Spaţiul imens... Aspectul – familiar din fotografii şi filme; cu atât mai uluitor! Totul părea să fi crescut în proporţii... sau să fi coborât eu în timp? Sentimentul că toata viaţa mea de până atunci a dispărut, că am lăsat la poartă gândurile, preocupările, felul de a fi şi tot prezentul meu, nu a făcut decât să accentueze impresia de întoarcere în timp. Mintea mea încerca să înţeleagă şi nu făcea decât să alunece confuză între diverse realităţi...

Trebuia să accept că sunt acolo. Uneori părea firesc. Alteori – imposibil. Uneori părea realitate rece, obiectivă. Alteori nebunie pură. Şi totusi – eram acolo, mergeam pe şina acelui tren. La câţiva paşi mai încolo vedeam rampa de separare. Intram în barăcile meschine, degradante şi întunecate, apoi ieşeam în acelaşi peisaj mărginit de stâlpii cu repetiţia aceea obositoare, în faţa cărora îmi venea să-mi plec resemnată privirea. Iată şi ruinele crematoriului, ale camerei de gazare; aici erai, câţiva paşi mai încolo nu mai erai. Începusem să-mi pun problema în termeni foarte simpli, cu toate astea emoţiile nu erau mai suportabile. Ce vedeam nu semăna cu nimic din ce văzusem înainte. În Birkenau, bizareria spaţiului nu e întrecută decât de oroare.

Articolul urmator: Un altfel de spaţiu (2) - Birkenau

O experienţă colosală (4) : mesajul

2010-12-14T23:54:00.000-08:00

Articolul anterior: Primii pasi in istorie
Articolul urmator: Un altfel de spatiu

Când am plecat în Polonia am luat cu mine dorinţele cunoscuţilor de a mă întoarce de la Auschwitz cu poze, filme şi desigur impresii. Nu am uitat acest lucru şi totuşi, deşi am revenit în ţară de jumătate de an, nu am răspuns încă acestor dorinţe. Motivul este simplu: ceea ce oferă contactul direct cu locul nu poate fi regăsit în nici un fel de document, deoarece ne implică total, răscolind gânduri, emoţii, perspective asupra vieţii, amintiri şi temeri intime, unele inconştiente, ceea ce face practic imposibil actul "povestirii despre". Este o experienţă cu un caracter foarte personal: chiar căzând cu toţii de acord asupra ororii celui de-al doilea război mondial, vom avea reacţii diferite confruntaţi cu istoria bine conservată la Auschwitz I (amenajat ca muzeu) şi Auschwitz-Birkenau (zona amplă, neamenajată, neschimbată şi fără dotări a fostului lagăr). Tocmai aceste reacţii ale fiecăruia ar fi răspunsul la întrebarea "cum e la Auschwitz?". Tocmai aceste reacţii pot construi în noi imagini autentice, ne pot provoca schimbări şi prilejui concluzii ample despre viaţă, pentru că sunt experienţa noastră directă. Stiu, unii vor spune că au citit mult şi că au suferit enorm citind sau au fost şocaţi văzând documentarele TV, poate ei chiar ştiu mai multe decât mine despre Holocaust. Departe de mine ideea de a subestima timpul alocat, dedicaţia şi sensibilitatea celor care s-au documentat astfel. Totuşi, mesajul meu rămâne în continuare acesta:

Auschwitz-Birkenau trebuie experimentat în persoană.

O experienţa colosala (3) : primii paşi în istorie

2010-12-13T10:40:00.000-08:00

Articolele anterioare:
O experienţă colosală (2):a înfrunta duşmanul din tine
O experienta colosala (1)

Se spune că în viaţă facem alegeri; eu am ales anul acesta să-mi pun sufletul pe jar, oferind atenţia, sensibilitatea şi compasiunea mea generaţiilor afectate de Holocaust. Şi totuşi nu pot să nu mă îndoiesc că aceasta a fost cu adevărat o alegere, pentru că mi-e prea greu să-mi închipui cum cineva s-ar supune de bună voie şi fara un motiv întemeiat la o asemenea violenţă emoţională.

Aţi observat cum anumite lucruri "pur şi simplu merg", pur şi simplu ne reuşesc, ca ajutate de forţe necunoscute? Cum şansele ne ies în cale, cum drumul este netezit, cum nici un obstacol nu ne încurcă planurile? Cum "nu intervine" nimic care să strice aceste planuri? Cum apare o zi liberă când trebuie să facem o tranzacţie complicată, cum internetul merge strună atunci când facem rezervarea, cum toate merg ceas, avionul decolează şi aterizează propmt, nu există incidente, cozi prea lungi, aglomeraţie, lumea deodată nu mai vrea nimic de la noi, toate se dau în lături ca să trecem şi să facem ceea ce trebuie făcut... Când mi-a ieşit în cale acest workshop am bănuit că aşa va fi şi nu m-am înşelat. Mă simţeam de parcă cineva îmi făcuse vânt pe o pantă abruptă şi netedă, pe care alunecam fără să mă pot împotrivi.

Cu aceeaşi uşurinţă am alunecat în atmosfera Cracoviei din alte vremuri, în atmosfera ghetoului, în rolul de evreică primejduită jucat în cadrul psihodramei, în sentimentele de apartenenţă, de protecţie şi vulnerabilitate, de iubire si de groază evocate de cele văzute şi auzite, prăbuşindu-mă tot mai adânc în istorie. Cu viteză, pierdeam legătura cu cea care am fost şi experimentam un rol nou...

A doua zi după ce grupul nostru s-a reunit şi am făcut cunoştinţă unii cu alţii, am fost împreună în Kazimierz, puternicul centru evreiesc de odinioară, îndrumaţi de un ghid priceput – o tânără vivace şi în acelaşi timp plină de compasiune, care m-a ţinut cu sufletul la gură în cele câteva ore în care a povestit despre viaţa comunitatii evreieşti de dinainte de război şi de distrugerea brutală a acesteia, iar locurile, pieţele, cimitirele şi sinagogile mustind de istorie îi susţineau informaţiile tulburătoare. Foarte aproape era fabrica lui Schindler, însă neinclusă în circuit şi pe care din păcate nu am reuşit să o văd. În zona ghetoului am experimentat pentru prima dată un sentiment neplăcut de apăsare, ca şi cum nu m-aş fi răbdat pe mine însămi umblând în picioare în locul în care muriseră atâţia oameni. Aerul era ameninţător, iar eu mă simţeam somată să aleg: să fug sau mă întind ca o moartă.

Însă pregătirea istorică din ziua aceea şi vorbele dure pe care le-am auzit apoi la sesiunea de psihodramă strigate mie (mie, în rolul de evreică) erau doar începutul: a doua zi urma să luăm cu toţii trenul către Oswięcim (Auschwitz). O singură noapte ne mai despărţea de temutul loc...

O experienţă colosală (2) : a înfrunta duşmanul din tine

2010-12-11T09:41:00.000-08:00

Aceasta este continuarea articolului O experienta colosala (1)

Unul din lucrurile care m-au atras cel mai mult la workshopul de psihodrama din Polonia, atunci când s-a anunţat, a fost tematica orientată spre rolurile şi conflictele interioare, menţionate ca “agresor” şi “victimă”, dar dovedindu-se, pe parcurs, a fi mult mai numeroase şi mai nuanţate. Am descoperit că “duşmanul” din mine însămi nu avea nicidecum înfăţişarea unui agresor, ci mai curând îşi lua aura unei victime, fiind nociv tocmai prin pasivitate şi resemnare. Acestea urmau sa se schimbe însă în faţa unui eveniment care mă forţa să iau nişte decizii tranşante. Dacă doream participarea, nu era decât o singură atitudine posibilă: înfruntarea activă şi curajoasă a istoriei Holocaustului, cu amintirile şi traumele din jurul acesteia. Am realizat că voi merge la Auschwitz nu cu blugii de pe mine şi aparatul foto, ci într-un context încărcat emoţional, împreună cu urmaşi ai făptaşilor nazişti şi ai unor supravieţuitori ai Holocaustului; am realizat că voi lua contact cu dramele ambelor tabere şi cu tensiunile dintre ele; că voi afla lucruri cutremurătoare, că voi asista la scene incredibile şi că, în fond, alături de oamenii aceştia profund afectaţi îmi voi petrece câteva zile în locurile de groază.

Prea mult pentru mine? Am decis că nu. Am decis că nu. Dar odată cu decizia, mi s-au impus schimbări care m-au făcut să tremur de frică. Mă lua cu fiori reci simpla idee că voi merge acolo, era ca şi cum primeam o nouă identitate; “mă duc la Auschwitz, da, o să mă duc la Auschwitz”, îmi repetam cu câteva luni înainte, noapte de noapte, nevenindu-mi să cred. Ce era aşa de necrezut? Că eu, o oarecare, îndrăznesc să mă confrunt cu istoria? Că eu, o visătoare, o să simt realitatea coşmarului? Că eu, cea timidă, o să şochez prin afirmaţia pe care o fac? Că eu, cea evitantă, aleg să dau piept cu cea mai dramatică temă a vieţii mele?... M-am luptat să mă cred pe mine însămi că voi face asta; pur şi simplu nu mă puteam obişnui cu această “eu”. Ce fac, ce fac?... În ce mă bag, cum o să fie, ce o să fie?... îmi repetam, şi totuşi cu ce voluptate constatam că decizia stă în picioare!

Părerile celorlalţi erau în mică măsură încurajatoare, la fel ca şi faptul de a merge la workshop neînsoţită de vreun cunoscut. Îmi era frică singură şi o vreme am ezitat – păreau să fie prea multe de înfruntat de una singură, atâtea necunoscute, atâtea provocări, atâta nou, ţara, oamenii, psihodrama şi lagarul în sine... Singură acolo, cine o să fiu?... Nu va fi nimeni să-mi păstreze legătura cu identitatea mea de acasă, în vacarmul acela de emoţii! Brusc am luat altă decizie: nu va fi aşa cum voiam, o variantă mai soft a unei experienţe oricum dure, împărtăşită cu un prieten apropiat, ci va fi aşa de greu cum se conturează, va trebui să las în urmă părerile îndoielnice ale celorlalţi, îngrijorările, indiferenţa letargică a unora, refuzul sau incapacitatea de a mă însoţi, şi mă voi duce singură – mă voi duce pentru că ştiu că trebuie să fiu acolo. Mi-am asumat dorinţa şi riscurile, bazându-mă pe nimeni şi nimic concret, doar pe acest imperativ interior de a merge acolo indiferent de vociferările din jur.

Dar unul din cele mai grele obstacole pe care le-am înfruntat până să ajung în Polonia a avut loc cu o doar săptămână înainte. Daca fusese ...suportabil, deşi dificil, să las în urmă lucrurile negative, demotivante care altădată mă împiedicau să acţionez (păreri ale celorlalţi sau fapte), mult mai greu mi-a fost să las în urmă locul în care mă simţeam mereu protejată: cabinetul de terapie. Da, fusese ultima şedinţă “înainte de Auschwitz”, cum obişnuiam să zic, pentru a da glas fricii mele, fusese ultima şedinţă şi se încheiase, iar terapeutul meu ştia că mă duc şi-mi urase un cald şi simplu “succes”. Cum... succes... asta e tot? Nu încerci să mă reţii? Tu ai înţeles ce fac?! - cred că n-ai auzit bine… Ai înţeles unde mă duc?! Ai auzit, vrei să repet?!... La Auschwitz, să-ţi fie clar, nici mai mult nici mai puţin!, la Auschwitz, ...fuck me, s-a închis uşa în urma mea, iar înaintea mea... ...

Cu părul măciucă şi plângând nestăpânit am coborât treptele, întrebându-mă ca niciodată de serios : "Doamne, dar ce mă împinge să fac asta, în loc să stau aici la cald, iată, în loc să vin şi lunea viitoare tot aici, să-mi fie bine, să-mi fie comod, să zâmbesc şi să fiu lăudată, ce poate fi atât de puternic încât să te smulgă dintr-un loc protector şi bun, pentru a te arunca într-un haos sinistru?!”

Dacă evenimentele lăuntrice din ultima jumatate de an mă pregatiseră, durerea ascuţită pe care am simţit-o plecând atunci de la terapie m-a încrâncenat şi mi-a întărit decizia, ca un sacrificiu deja făcut. Mă regăseam cum nu voisem niciodată să mă văd: singură în faţa unui eveniment monstruos, pentru care nu puteam să dau vina pe nimeni, fiindu-mi în acelasi timp neclare propriile mele motive.

Din gând în gând

2010-12-10T08:33:00.000-08:00

Luni dimineaţa, în drum spre serviciu. Ceaţă şi o stare calmă, indiferentă – m-am învăţat deja cu ea. Noua mea identitate – aceea a unei persoane care nu se mai asteaptă la nimic bun de la ceilalţi, căreia nu-i mai pasă de părerea lor, care îi priveşte în ochi fără plăcere şi fără interes, prin prisma unei sincerităti reci. Ce mă poate tulbura?
Un gând apare şi îmi zice:
- Poate că de fapt eşti fericită.
Departe de a tresări de un fior cald, uşurător, ca în alte ocazii când acest gând a bătut la uşa mea, mă încrunt cu scepticism:
- După 3 luni de depresie, presupun că şi fericirea arată ca o zi de noiembrie.
Gândul a continuat:

- De ce nu? Uită-te în jur. E o zi deosebită, minunată : un aer umed, cu miros aparte ; frunze peste tot, în culorile tale favorite ; tăcere, natura fără vânt, blândă, liniştită, doar o ceaţă dulce – o ceaţă pe care doar tu pari s-o îndrăgeşti. E o zi care te inspiră, te umple de freamăt ca puţine altele.
- Faptul că îmi place o zi de toamnă nu înseamnă fericire... Pe mine altceva mă întristează. Nu pot fi fericită fără să am speranţe şi iluzii, nu pot fi fericită fără bucurii, fără oamenii dragi aproape. Iar aceştia, ca un făcut, sunt mai mereu departe şi trişti ei înşişi. Nu pot fi fericită când oamenii pleacă din viaţa mea, când nici unul nu rămâne cu mine.
- Şi dacă ar fi rămas? Cât de liberă te-ai mai fi simţit să trăieşti tot ce ai trăit în ultimii ani?... Ce ţi-ai spus invariabil la fiecare sfârşit de relaţie?
Am roşit. (Dacă se poate roşi în gand).
- Ce bine că mă pot întoarce la ale mele, ce bine că sunt din nou liberă, asta mi-am zis...
- Vezi?
- Dar furia? Dar durerea? Dar neînţelesul cu care am rămas, tristeţea, golul? Sunt şi ele parte din fericire?
- Nu, acelea sunt doar semne că nu ţi-ai acceptat calea. Viaţa ţi-a dat neîncetat astfel de semnale, pe care le-ai interpretat cum ai vrut.
- Le-am interpretat ca fiind ceva în neregulă în viaţa mea! Nimic mai just.
- Dar ce era în neregulă? Tu? Ceilalţi? Viaţa? Sau poziţionarea ta faţă de toate acestea?
- ... Nu înteleg.
- De ce credeai că fericirea constă în a găsi o relaţie pe care să nu mai simţi nevoia să o schimbi? Sau într-o activitate pasionantă şi complexă, şi fizică şi intelectuală, şi abstractă, şi practică, şi solicitantă şi lejeră, care să devină noua ta carieră? De ce ai considerat că a trece la altceva e neapărat un eşec? De ce ai considerat că tot timpul alţii sunt cei ce pleacă, alţii sunt trădătorii, când tot ce făceai tu era să-ţi aperi libertatea şi disponibilitatea pentru următoarea aventură? Observă-te de-a lungul anilor... Cel mai adesea, tu ai plecat. Când ai să înţelegi de ce, ai să înţelegi şi de ce eşti fericită.
- Ce spui tu sună ca şi cum aş fi o persoană egoistă şi instabilă care se bucură de fiecare hobby şi apoi îl aruncă la gunoi. Dar pe mine chiar mă doare că nu pot să-mi fructific talentele!
- Ce talente? Talentul la muzica? Talentul la dans? Chemarea pentru oameni?
- Exact, astea. De ce nu pot să ma ţin de nici una din ele?
- Tocmai pentru că a le cunoaşte pe fiecare – şi cât mai multe ca acestea – te face fericită. Aşa că faptic le încurci pe unele cu altele ca să nu te poţi hotărî la una singură.
- Asta cu siguranţă nu mă face fericită! Eu vreau să-mi canalizez toată energia pe un lucru! Pe o singură direcţie.
- Şi o faci, doar că din când în când schimbi direcţia.
- Sunt cam brutale schimbările astea, ca să nu mai vorbesc de faptul că odată cu ele schimb şi anturajul... În ritmul ăsta, cum să construiesc relaţii cu oamenii? Cum să leg ceva stabil? Cum să mă mai fac înţeleasă, de cine?... Ce şansă de comunicare mai am cu ceilalţi dacă eu mă bucur în legea mea de fiecare moment şi nu construiesc nimic durabil cu ei? Ce şansă mai am să le arăt că sunt o persoană bună şi o prietenă minunată?
- Poate că nu vrei să fii o persoană bună cu toată lumea. Poate că nu nici vrei să comunici atât de mult. Poate că nu nici nu vrei să construieşti ceva într-o viaţă şi-aşa instabilă. Poate că oamenii te obosesc, poate că nu-ţi place compania lor mai mult decât solitudinea.
- Dar e revoltător! Eu vreau să progresez spre lume, încerc să fiu tot mai deschisă, mai înţelegătoare, să-mi fac relaţii! Dar cine o să-mi înţeleagă ritmurile astea nebune? Dacă ramân singură?!
- Atunci va fi ca acum.
- Nu, nu va fi ca acum, va fi mult mai rău! Pentru că acum am viziunea a ce poate fi, ce se poate îmbunătăţi, dar atunci, dacă aş renunţa la asta şi mi-aş asuma singurătatea, ar trebui să înfrunt zilnic privirile din jur, care-mi spun că sunt pe-alături, că sunt altfel, că nu mă integrez social, că-s o ciudată, că-s de neînţeles!
- Asta înseamnă tocmai că nu ţi-ai asumat singurătatea. De câte ori ai auzit afirmaţia: “te invidiez pentru libertatea ta”?... Nu trebuie decât să-ti asumi aceste lucruri, libertatea, dorinţa de solitudine...
- Pur şi simplu nu poate fi aşa! Cum rămâne cu visele mele, cu visul din copilărie de a fi mireasă? Cum rămâne cu speranţele acelea exaltate, romantice, care mă cuprind adesea şi-şi aşteaptă împlinirea? Cum rămâne cu tot ce aş putea să fac, cu tot ce sunt capabilă şi îmi place să fac? Cum rămâne cu tot potenţialul meu feminin, cu tinereţea mea, o să se irosească într-o pustnicie bizară, neînţeleasă şi neacceptată de societate ? Cum rămâne cu viitorul, nu e bine să am planuri, să cred într-un mai bine care va urma? De ce mi s-au dat toate acestea, nu ca să fac ceva din ele?! Să accept că sunt mai puţin decât sunt de fapt ?! Nu ar înseamna să mă irosesc ? … Cum rămâne cu toate acestea ?!
- Din câte ştiu, ai renunţat deja la ele. Doar că acum ţi se pare că trebuie să stai bosumflată, ca să ţi le aducă cineva înapoi.
- Chiar nu-mi vine să sar într-un picior de fericire, dacă asta vrei!
- Nicidecum. Doar să fii deschisă la o nouă perspectivă, fără prejudecăţi. Oare nu vezi uşurarea din spatele renunţării? Oare nu-ţi face o reală plăcere să-ţi spui că de acum nu mai crezi în nimeni, doar în tine, că nu te mai poate atinge părerea nimănui, că lumea te-a dezamăgit iremediabil şi că de aceea te-ai retras în singurătate? Nu-ţi face plăcere să-ţi permiţi în sfârşit să critici, să fii nemulţumită, să fii oricât de rea, acră şi ostilă, căci pentru tine “ei” nu mai contează? Nu-ţi face bine să nu te mai frămânţi cu întrebările panicante “când, cum, dacă” în privinţa unei familii, ascultând cum ticăie ceasul? Nu e minunat să te lase toată lumea în pace să hălăduieşti cu mintea în spaţiu şi timp, ore şi ore şi ore, fără ca cineva să pretindă ceva de la tine, fără o tensiune, fără o ceartă, fără vreo obligaţie?... Nu cred că ai întâlnit pe cineva care să-ţi poată descrie fericirea din experienţă. Iar tu ţi-ai închipuit-o după reţetele altora, imaginate şi ele, probabil ca o bucurie continuă, ca o ţopăială copilăroasă, ca o soluţie definitivă de viaţă – ca o utopie. Şi neapărat de culoarea bucuriei. Dar există o fericire în ceea ce faci deja, mai ales în momentele dramatice; când alegi situaţiile încurcate care sfârşesc cu plâns; când alegi să te adânceşti în drama unui personaj dostoievskian decât să te amuzi la o bere cu amicii; când alegi să-ţi petreci concediul în lagărele morţii în loc să cauţi aparenta prosperitate a vieţii; când ceea ce te trezeşte şi te animă e amurgul, sau furtuna, sau toamna; când, în loc să cauţi să creezi viaţă, te afunzi fascinată în misterele unei vieţi anterioare... Toate acestea constituie fericirea ta, de o culoare total diferită de cum ţi-ai închipuit-o, şi mai rău ca orice te-ar durea să nu mai ai libertatea să te dedici acestei fericiri.
- ...Ciudată “fericire” descrii tu, din cale-afară de ciudată! Voluptate? Poate, nu neg. Implicare? Enorm, recunosc. Autodepăşire? Curiozitate, febră? Şi acestea. Dar fericire? Mă îndoiesc. Fericire în tristeţe? Fericire în instabilitate? Fericire vecină cu groaza şi durerea? Fericire în necunoscut şi în neînţeles? Cine a mai auzit de o asemenea fericire?!...

“My life has no purpose, no direction, no aim, no meaning, and yet I'm happy. I can't figure it out. What am I doing right?” (Charles Schultz)

O experienta colosala (1)

2010-12-05T12:14:00.000-08:00

Acum exact 5 luni aterizam pentru prima dată în Cracovia, singură şi emoţionată, urmând să încep o săptămână din cale-afară de solicitantă: un workshop de psihodramă desfaşurat la Cracovia şi Oswięcim/Auschwitz, numit “Traces of the Holocaust in the present” şi urmărind să ne angajeze într-un dialog pe tema “agresorului” şi “victimei” din noi înşine. De atunci, au trecut luni pline de evenimente lăuntrice, nu chiar vizibile în afară. Nu am putut povesti mai nimic, în parte pentru că o experienţă de asemenea amploare nu se poate înţelege şi cuprinde în cuvinte în doar câteva luni, dar şi din cauza diferenţei de climat cultural, istoric şi emoţional dintre locul desfăşurării acestui workshop şi cel în care îmi duc viaţa de zi cu zi. De vorbit am simţit adesea nevoia să vorbesc cu persoanele implicate, să fac referire la anumite lucruri pe care le-am trăit împreună, să elaborez experienţele împreună cu cei care au fost acolo şi m-au cunoscut într-un fel diferit de majoritatea apropiaţilor mei.

Acesta este un prim moment în care mă simt capabilă să articulez câteva cuvinte despre ceea ce am trăit acolo.
Experienţa a fost colosală, şocantă şi atât de diferită de tot ce am făcut până acum, încât mi-a fost greu după aceea să mă regăsesc. De fapt, nici nu “m-am regăsit” aşa cum eram înainte, ci m-am reinventat. Multe relaţii şubrede s-au rupt, multe iluzii dulci şi infantile au pierit în contact cu realitatea pe care am îmbrăţişat-o singură astă-vară, înarmată cu mult curaj şi cu prea puţine precauţii emoţionale (o da, a existat o “pregătire” emoţională: aceea de a mă deschide cât mai mult! Înainte de eveniment m-am temut, în naivitatea mea, că aş putea să nu simt destul...).

Iniţial plănuiam să merg cu nişte prieteni să văd Auschwitz-ul, idee care a apărut acum un an. Se contura o excursie de 2-3 zile în Polonia, nu mai mult. Iată însă că şansa mi-a scos în cale, cam pe-atunci, acest workshop care îmbina explorarea personală prin psihodramă, joc de rol şi crearea spontană de relaţii în cadrul grupului, cu istoria Holocaustului. Şi cum mie mi-a plăcut întotdeauna să aprofundez subiectele care mă frământă, ideea mi s-a părut extraordinară; o săptămână în care voi avea timp să tatonez, să exprim şi să dezvolt trăiri pe care nu le-am putut aduce în prim plan în viata mea de până acum: tema agresiunii şi a prizonieratului şi interesul pentru evrei. Pentru câteva zile, acestea nu au mai fost “fantasme nocturne”, ciudăţenii ale unei fete aparent integrate sau proiecţii şi simptome de rezolvat în terapie. Pentru câteva zile, le-am dat importanţa pe care o au în viaţa mea. Pentru câteva zile am trăit şi am respirat aceste teme care mă presau atât de mult cu neînţelesul lor, cu fascinaţia lor! Pentru câteva zile... şi mai mult. Pentru că nu le-am abandonat îndată ce am revăzut, din avion, cerul bucureştean! Multă vreme dupa aceea am trăit zvârcolindu-mă dureros între realitatea fizică de a-mi continua viaţa în Bucuresti, mutându-mă de la un monitor la altul, şi realitatea spirituală de a fi încă acolo, o altă eu, cea autentică, într-o lume de emoţii, durere, apropiere, lacrimi şi cântec, tresăriri ca din negura vremurilor, bănuiala unui cald “înainte de catastrofă”- un trai dulce, de apartenenţă la o comunitate puternică – şi trăirea împreună a unei suferinţe comune, care după mine concurează cu frumuseţea dragostei; sunt sentimente care nu-şi găsesc nici o explicatie şi nici o eliberare în viaţa de aici, de aceea a le trăi liber mi-a dat o nouă viaţă.

Sunt momente în care simt că acesta este unul din cele mai importante lucruri pe care le-am făcut.
Sunt momente în care simt că este singurul lucru pe care l-am făcut în viaţă.

Eu nu am nici o problemă

2010-10-09T05:51:00.001-07:00

Eu nu am nici o problemă.

... Dar dacă aş fi un prizonier torturat, cum aş mai urla!

… Dar dacă aş fi un evreu între goimi, cum aş demasca ura dintre oameni!

… Dar dacă aş fi Julieta, trezindu-mă între de morţi lângă iubitul mort, cât de justă ar fi sinuciderea mea!

Eu nu am nici o problemă, doar că uneori aş vrea să fiu un prizonier, un evreu între goimi sau o Julieta în actul final.

Unde sunt

2010-09-12T12:00:00.000-07:00

După câteva articole despre cum simţeam în trecut sau care cred că ar fi soluţiile de viitor, am simţit nevoia să mă opresc asupra prezentului: pe unde ma aflu acum?... Întrebarea asta are întotdeauna (pentru mine) ceva deosebit de plăcut. Parcă m-aş opri din mers hotarâtă să arunc pe îndelete o privire în jur şi convinsă că voi descoperi cine ştie ce bogăţii.

Asta mă face să pornesc apoi la drum mai agale şi să fac opriri mai dese. Ce altceva am de făcut?... Ce contează? Contează să alerg? Sau să trândăvesc? Mă uimeşte cât de mult am auzit aceste vorbe în mintea mea în ultima vreme: "nu contează". Într-adevăr un progres pentru cineva pentru care totul conta, deci totul "trebuia". Dar e bine aşa? Chiar nimic nu contează? Nu cad în extrema cealaltă?...

Sunt constientă cât sunt de trecătoare. Am 30 de ani, ar fi fain să mai prind de două ori pe-atât, dar mă îndoiesc. Deci nu mai e foarte mult. Din ce (am considerat că) aveam de făcut am făcut deja unele lucruri, am învăţat, am crescut, am demonstrat, am încercat, am eşuat şi am reuşit, m-am distrat, am plâns în cel puţin 5 moduri, am "frunzărit" o mulţime de activităţi, am sperat, am renunţat, m-am entuziasmat şi m-am deziluzionat, m-am întrecut pe mine însămi, m-am împăcat cu lucrurile care îmi provocau crize de nervi, iarăşi am învăţat (altceva) şi am înţeles câteva lucruri importante pentru mine... Dar mai ales am făcut un lucru în vara asta: am lăsat în urmă. Ce?... Tinereţea, probabil...

A început să-mi devină jenant să mă mai amestec cu cei cu nişte ani mai tineri. Nu mai am nici agitaţia, nici motivaţiile lor. Nu mai sunt nici încordată să demonstrez, nici croită să mă distrez, nici nu mai aştept note bune de la alţii, oricât de obiective sau subiective. Ce mi se pare ciudat e că până mai ieri nu era aşa. Ce s-a schimbat?... Câteva lucruri cred că s-au schimbat...

Eforturile mele de a ajunge la ceilalţi şi a face impresie îmi apar acum, retrospectiv, prea costisitoare în raport cu rezultatul. Deci nu mai am de gând să le fac. Cât îmi e comod, dacă şi celălat vine înspre mine şi nu trebuie să-l alerg prin toată capitala, atâta fac. Altfel, mă mulţumesc cu a sta bine-merci acasă, puţine clipe sunt mai plăcute decât cele petrecute citind Dostoievski.

Aşteptările mele sunt şi ele ceva mai mici acum. Am priceput în sfârşit că nimeni nu are (nu a avut şi nu va avea) grijă de mine mai bine decât mine însămi. Deci nu mă mai agăţ de nimeni cu speranţa că mă va scoate din nevolnicia mea şi că-mi va îndeplini dorinţe atât de secrete că nici mie nu mi le mărturisesc. Voi vă veţi vedea în continuare de interesul propriu, dar şi eu încep să-mi văd de al meu.

Euforia şi heirupismul nu sunt bune. Comoditatea şi convieţuirea dulce sunt. O plimbare e plăcută şi fără să escaladezi faţadele şi să te fugăreşti pe terase ca eroii din filme. Totuşi, dacă vreodată vreau să trăiesc ca în filme, ştiu că pot, doar că nu se poate compara şi filmele îşi pierd din acel moment tot hazul (apropos, nu-mi mai trimiteţi atâtea recomandări, nu mă mai regăsesc în filme).

...Mi-a trecut prin cap că poate mă vedeţi cumva pesimistă, negativistă sau aşa ceva... Prea retrasă? Da, am tot auzit cât de plăcuţi vă sunt oamenii veseli, "de viaţă". De ce?... Ce iluzie vă întreţin?... Pot şi eu să mă prefac. Ba chiar mă prefac mai bine acum, când mi-am asumat faptul că doar unora şi doar în anumite condiţii deosebite le pot încredinţa tristeţea mea. Numai că mi-e mai uşor să nu mă prefac. Şi asta face în jurul meu o liniste incredibilă...

Scrisoare

2010-09-10T11:19:00.000-07:00

Am fost pentru tine doar un dar, sau nici atât: o prezenţă temporară în viaţa ta, nu o permanenţă. Dar cu toate astea, ai făcut să-mi pară eterne unele clipe.

La început te-am crezut, cândva, da, te ascultam orbeşte. Ţi s-a părut normal, de la sine înteles, aşa cum şi mie mi-era de la sine înţeles propria mea micime, insuficienţa mea umilitoare pe care încercam zadarnic să o acopăr cu părerea ta bună despre mine. Am aşteptat mult timp, ceasuri exasperante, luni deprimante, ani de speranţe dezamăgite, cu ochii mari şi sufletul la gură, această părere bună. Nici balerinii n-ar fi în stare să trăiască atâta vreme în încordare! Am aşteptat, după ce am făcut toate compromisurile. Am aşteptat, fiind la cheremul tău. Nu aveam nici demnitate, nici putere, nici alegere. Ce ai ales tu să faci din mine?... Ce ai făcut cu mine, nu ştiai că nu sunt a ta?

De ce m-ai ţinut atâta vreme cu de-a sila sub privirea ta plină de ură? Am pândit în ochii tăi macar o sclipire de satisfacţie! Am fantazat în spasme sensul sclaviei mele, fugind de ideea absurdului mai tare ca de orice. Ce trebuia sa fac?... Nu stiu nici acum, dar ştiu ce m-ai silit să fac: să trăiesc în iluzia josniciei mele şi a atotputerniciei altora; să mă expun şi să mă umilesc pentru nimic; să pot ce vrei tu, fără a avea nici măcar puterea ta; să muncesc fără să mănânc; să încerc fără să reuşesc; să aştept fără să primesc; să vreau în zadar; să calc în picioare tot ce era frumos în mine, să mă dezic de locul din care vin, să recunosc că sunt o nulitate, să mă cred un şoarece şi să afirm că sunt fericită astfel.
Am încercat să te cuceresc cu bietele mele zdrenţe care nu ţi-au plăcut niciodată, pe care însă mi le făceai cadou la fiecare Crăciun. Am încercat să mă răzbun, dar am lovit aiurea, căci aveam ochii legaţi. Am încercat să te zgâlţâi, să te trezesc – o minte adormită într-un cap deştept degeaba...

Credeai că va continua aşa? N-ai ştiut că mai târziu, cândva, cu siguranţă, voi putea să plec? Şi că voi pleca fără să mă uit în urmă şi fără să vreau să te port în continuare cu mine, în mine, asupra mea, în jurul meu, în mintea mea? Chiar credeai că o să te iubesc?... Ce ridicol! Am minţit de formă, ca să supravieţuiesc!

Ţii minte cum am început? Am fost un dar – puteam să fiu un dar; am fost însă doar un împrumut cu care te-ai purtat ca şi cu preşul de la uşă; de acum nu mai sunt, pentru tine, nimic; nu mai există legătură care să ne lege. Nu-mi răspunde, căci nu mă vei găsi la vechea adresă: plec într-un loc pe care tu nu ai vrut să-l cunoşti, la cineva în care nu ai vrut să crezi. Ca unică amintire a acestor ani, iau cu mine concluzia: tu trăieşti în iluzie, nu eu; tu trăieşti în minciună, nu eu; tu trăieşti în nebunie, nu eu. Nu sunt ca tine şi nu sunt a ta.

Dreptul la existenţă

2010-07-15T09:22:00.000-07:00

Scuzaţi-mă... Ştiu că n-ar trebui să fiu aici. Ştiu că n-ar trebui să fiu deloc. Totuşi eu am să pretind că sunt ca toată lumea - iată, mimez normalitatea şi pregătesc banii pentru apa minerală (da, mimez tot timpul atît de bine încât am reuşit să obţin şi bani) . Iar dv. o să vă faceţi că serviţi un client oarecare. Vă rog nu vă uitaţi la mine, n-aş suporta.

Sunt mică, amărâtă şi cu capul dat pe spate deoarece la toţi trebuie să mă uit mult în sus. Pe stradă, la trecerea de pietoni, o maşină avansează insistent înspre mine, forţându-mă să trec mai repede pentru că nu contez. O alta claxonează puternic - trebuie că duce pe cineva important într-un loc important; i-aş cere scuze persoanei dar nu mă poate auzi. Observ o curbă cu un unghi ciudat - mai bine stau pe loc, pentru că sigur nu mă vor vedea la timp. N-ar trebui să fiu pe trecerea de pietoni. N-ar trebui să fiu nicăieri.

În conversaţie, încerc să nu le reţin prea mult atenţia. Sunt conştientă că ar fi putut să-şi petreacă foarte bine ziua şi viaţa fără apariţia mea. Iată totuşi că sunt aici şi nu pot să tac, pentru că am de ales între a fi considerată proastă şi a fi considerată deranjantă şi prefer a doua variantă; voi încerca să strecor o idee-două, ar fi bine să fie scurte, concentrate şi intense, cât se poate de intense şi deosebite, poate vor zice că a meritat să mă asculte. În loc de asta, mă bâlbâi. Iarăşi privirea aceea în ochii lor! Nedumerire, amărăciune, plictis; ce treabă au ei să mă asculte pe mine?... De ce i-am întrerupt? Să-i scutesc repede! Vor vedea cel puţin că îi înţeleg. Dar cineva mă întreabă o chestie - nu ştiu cu ce scop şi nu am dreptul să mă gândesc la asta. Trebuie să răspund, şi repede! Cât timp am parte atenţia lor? Groaznic... Am făcut un compliment! O emoţie copleşitoare se screme singură din ochii mei, până ce mutra zâmbareaţă îmi devine neverosimilă. Iarăşi privirea aceea... Privirea aceea insistenta şi holbată, care durează secunde (SECUNDE!!!) şi se minunează că exist, spre groaza mea (da, da, m-am trădat, stiu... Treceţi vă rog peste asta, uitaţi, ştergeţi... Am greşit!)

Şi totuşi sunt tolerată; şi totuşi lumea e bună.

Meriti un psiholog!

2010-07-03T13:34:00.001-07:00

Poate că nu ai simţit niciodată impulsul de a merge la psiholog. Sau poate că l-ai simţit şi ai avut îndoieli, ţi-a fost ruşine, te-ai gândit că nu e cazul? Sau poate ai preferat atunci să dai prioritate altor lucruri? Sau poate ai fost prea angoasat de ideea unei experienţe inedite ca aceasta?... Dar oare ce presupune ea? Pentru cineva din afară, poate însemna un negoţ cu avantaje îndoielnice: mult timp şi multi bani (ai mei) în schimbul unui ajutor incert venit de la un străin. Iar cineva care a trecut pragul va intreba: dar ştii tu ce fel de timp, ce fel de ajutor şi pentru ce acei bani?

Să vedem viaţa ta – viaţa în cadrul unui sistem. Sistemul îţi promite bani în schimbul muncii tale. Bani, în schimbul celor mai productive ore din zi petrecute în tensiune, într-o meserie care probabil nu te exprimă pe deplin. Bani, pentru timpul tău – uneori şi cel din weekend. Bani, pentru ca mintea ta să se concentreze pe ce vor alţii. Bani, dacă te dovedeşti competent, eficient, punctual, bun profesionist, asertiv faţă de clienţi dar pasiv faţă de şefi. Bani, pentru prezenţa ta fizică la locul de muncă, la conferinţă sau pe teren, indiferent de indispoziţie, boală sau oboseală. Bani, pentru a închide ochii la tine însuţi şi a face bani pentru alţii.
Bani pentru alergatură, bani în plus pentru mai multă epuizare. Îţi luăm somnul de dimineaţă, dar îţi dăm bani. Îţi luăm ani lungi din viaţă, dar îţi oferim bani. Îţi roadem sănătatea, îţi punem la încercare răbdarea, îţi exersăm muşchiul umilinţei, dar îţi dăm bani. Îţi răpim timp cu familia, cu prietenii, cu pasiunile, dar îţi dăm bani. Îţi răpim liniştea, confortul, intimitatea, dar îţi dăm bani. Scrie pe acte că ai crescut şi eşti apt de muncă – perfect, un viitor glorios te asteaptă: bani... Poţi să faci orice cu ei. Cumpără-ţi, plimbă-te, minte-te. După atâta muncă, măcar atât meriţi şi tu, nu?

Eu cred că meriţi mai mult.

Faţă în faţă cu ideea de a merge la psiholog, te gândeşti la oboseala de după muncă, la efort, la neîncredere, la banii pe care i-ai putea investi în altceva – ceva să-ţi facă plăcere, dacă mai există. Ce-ar fi să laşi toate acestea şi să te ocupi de tine?... Ce-ar fi să intri pe o uşă în spatele căreia tu contezi? Ce-ar fi să îţi permiţi să crezi că e posibil să fii centrul atenţiei şi să nu fie nevoie să faci nimănui pe plac? Ce-ar fi să descoperi pe cineva care te ascultă altfel... fără să te judece? Ce-ar fi să dispari pentru un ceas din agitaţie, obligaţii, facturi, deadline-uri, să închizi telefoanele, pentru că aceea e ora ta – spune-ţi, da, că aceea e ora ta, ora ta secretă, ora ta de tine însuţi.

Ce se întamplă în cabinet nu se întâmplă niciunde în altă parte, pentru că ritmul vieţii şi interesele celorlalţi nu-ţi dau răgaz. Ce se întâmplă în cabinet este atipic şi de necrezut pentru cei mai multi dintre noi – pentru că nu am ştiut până atunci că e posibil să vorbim despre noi atât de mult şi atât de liber; nu am crezut nici că va fi atât de plăcut, de intens, de revelator; nu am crezut că se pot găsi explicaţii şi se pot face schimbări, că viaţa armonioasă e mai simplă şi că agitaţia crescândă din societate e adevarata nebunie. În vreme ce societatea “te motivează” pentru mai multă muncă promiţându-ţi mai mulţi bani şi pentru mai multe activităţi promiţându-ţi distracţie, psihologul îţi permite să priveşti împreună cu el adevărul propriu, dincolo de orice norme sociale, texte motivaţionale, responsabilităţi şi obligaţii. Când societatea se uită doar la CV-ul tău (aflat în concurenţă cu încă nişte sute), psihologul te vede pe tine – neconcurenţial, neprofesional, fără să aştepte sau să-ţi pretindă ceva. Când societatea îţi opune uluitoare formule de respingere chiar de la prieteni, psihologul găseşte noi căi de a ajunge la tine. Când societatea îţi ia timpul, psihologul creează pentru tine un altfel de timp. Când societatea te vrea vesel şi apt, psihologul te acceptă suferind. Când pentru ceilalti eşti un om într-un birou, care produce, pentru psiholog eşti un om. Când societatea îţi pune prea multe în cârcă, psihologul te învaţă să le laşi jos pe cele netrebuincioase. Când societatea îţi vorbeşte de viitor pentru a-ţi folosi prezentul, psihologul îţi priveşte prezentul pentru a-ţi putea modela tu singur viitorul.

Când societatea te cumpără, psihologul te ajută să te recâştigi.

Da, vei da bani pentru această oră. Bani, pentru a recâştiga acele bunuri pe care societatea te sileşte să le vinzi pentru bani. Care dintre aceste două câştiguri e oare mai de preţ?

Şi nu e doar atât. Banii daţi sunt semnul investiţiei tale; vei spune: nu mă va deranja nimeni în această oră, e ora mea pentru care plătesc! Este un mod simplu de a te asigura pe tine însuţi de propria implicare, căci în vremurile noastre nu e uşor să ne permitem nouă înşine dreptul de a fi ascultaţi cu înţelegere.

“…Camera de consultaţii este un loc profund liniştit, când el realizează că trebuie să găsească o voce cu care să-şi spună povestea. Această voce este sunetul gândurilor sale, pe care se poate să nu îl fi auzit niciodată înainte” (Thomas Ogden, “Limita primitivă a experienţei”)

Investiţia în suferinţă

2010-05-30T05:43:00.001-07:00

Când, în plină criză, mă gândesc la investiţii profitabile şi neprofitabile, realizez că există o investiţie care ne duce inevitabil la faliment indiferent de vremurile în care trăim, indiferent de vârstă, ţară, ocupaţie, cultură şi interese (totodată cea la care renunţăm cel mai greu) : investiţia în propria suferinţă. Ce înseamnă aceasta?

O viaţă se desfăşoară plăcut atunci când anumite condiţii sunt îndeplinite, aşa cum muzica rulează armonios doar când este apăsat butonul Play. Iată-ne însă prinşi într-o viaţă care se desfăşoară pe un Fast-Forward tot mai accelerat, începând cu momentul în care cineva ne-a rănit; cineva, ceva, o împrejurare, o pierdere, o speranţă zdrobită, o aşteptare înşelată, un şoc sau o înlănţuire de situaţii de acest fel, care ne formează o viziune dramatică despre noi şi despre lume. Din acel moment, nu mai ştim ce înseamnă Play. Nu mai seamănă nici a muzică, nici a joacă. Fast-Forward devine treptat un Fast-Food toxic pe care îl ingurgităm de faţă cu alţii, în intenţia inconştientă de a-i sili să asiste la autodistrugerea noastră, un ritual pe care îl numim “socializare”, iar uneori “familie”…
Cine oare nu a auzit vreodată gânduri ca acestea, în singurătatea nopţii: “Cineva, cândva, va înţelege; cineva, cândva, va vedea prin măştile mele cât sufăr şi mă va recompensa pentru tot… Neapărat cineva va face asta, neapărat altcineva va face asta, lumea îmi e datoare să vină în întâmpinarea mea cu bunătate după tot ce am pătimit. Doamne! Nu vezi cât sufăr, merită un om ca mine să sufere atât?! Doamne nu vezi cât mă urăsc, cât trebuie să mă mai urăsc până să faci ceva?! … Dar cât zici tu că trebuie, atâta sunt dispus să mă urăsc”.

(Si ne mirăm apoi că nu ne răspunde nimeni. Nici Ăl de Sus, nici Ăl de jos, nici Ăl de alături).

Gândind astfel, ne cramponăm de ideea că va exista cineva care se va simţi dator să ne “achite” tot profitul pentru toţi acei ani în care am lucrat cu încăpăţânare la edificiul suferinţei noastre. Să fie oare adevărat?...

Nu. Nimeni din jur nu îţi urmăreşte suferinţele cu inţentia să-ţi aducă multaşteptatul profit, să-ţi confirme că suferinţa ta a avut sens, că lumea e dreaptă, că tu nu eşti responsabil pentru ce faci şi simţi. De asemenea, nimeni nu profită de pe urma suferinţei tale şi nu e încântat de depresia ta; nimeni nu are ce face cu ea, deci nimeni nu va fi atât de preocupat de ea pe cât eşti tu – iar asta nu înseamnă indiferenţă sau insensibilitate sau cruzime. Nimeni nu primeşte cu bucurie cinismul, istericalele, bosumflările nejustificate şi răutăţile altuia, indiferent cât suferă acesta. Suferinţa nu e o scuză pentru aceste comportamente... şi totusi ce poţi face sub presiunea crescândă?... Ceea ce înţelegi este că durerea a intrat abuziv în viaţa ta, prin participarea activă a lumii, dar aceeaşi lume nu vrea să participe şi la te elibera de suferinţă. De ce e aşa? Pentru că aceasta este treaba ta.

„Omul e nefericit pentru că nu ştie că este fericit; numai de aceea. Asta-i tot, tot! Cine izbuteşte s-o afle devine îndată, imediat, fericit. Totul e bine, totul. Sunt fericiţi aceia care stiu că totul e bine. Dacă ar şti că sunt fericiţi, ar fi fericiţi; cât timp însă nu ştiu că sunt fericiţi, tot atâta timp vor fi nefericiţi.” (Dostoievski, „Demonii”).

Cine izbuteşte s-o afle, şi cum? Nu trebuie să fii filosof, nu trebuie să fii religios, ci doar să te hotărăşti să-ţi abandonezi cea mai scumpă investiţie, odată cu nevoia de a o alimenta până îi găseşti sensul; suferinţa e o povară pe care la un moment dat o poţi lăsa jos ca pe un sac prea greu pe care toată viaţa ai încercat să-l împarti cu alţii. Acum spune-ţi că nu mai aştepţi pe nimeni cu care să-l împarţi şi că nici nu-l vei mai purta cu tine... Lasă-l, uită-l. Fii din nou uşor, fără ură, fără vinovăţie, fără orgoliul celui rănit, fără aşteptarea celui nedreptăţit. Totul e bine, totul.

Şi acum, PLAY!

Măcar atât

2010-04-29T08:38:00.000-07:00

...Este un mod de gândire.
Este un mod de a-ţi îndulci precaritatea.
Este timiditate şi eschivare.
Este dilentantism.

Cum alegem? Cum alegem o haină nouă, cum alegem un aparat electrocasnic sau anumite periferice pentru computer? Presupun că trebuie luaţi în calcul acei factori de care toată lumea ştie, adică aspectele financiare, utilitare, estetice etc. Dar acest lucru, in unele cazuri speciale, se realizează cu contribuţia majoră a unui mecanism bizar... Intervine un freamăt ciudat care spune (desigur nu în cuvinte) că mai presus de factorii enumeraţi contează găsirea unui punct optim pe o scară a satisfacţiei (sau a calităţii), un punct numit cam aşa: "mă mulţumesc cu atât". Reperul e zero, iar dincolo de "mă mulţumesc" nici nu mai îndrăznesc să mă uit. Încă nu sună atât de grav pe cât este. Să auzim câteva exemple ale acestui mod de gândire:

"Nu am o haină foarte frumoasă, deosebită, de calitate, dar cel puţin e drăguţă." aici eu mă aştept ca acela care mă vede purtând noua haină să se extazieze în faţa intervalului "zero - mă mulţumesc cu atât", ca şi cum şi el ar fi ancorat în acelaşi reper meschin. Contează faptul că "totuşi e drăguţă" (adică faţă de "jalnică" ... e ceva, nu?) şi nu haina în sine, croiala, materialul şi cum îmi stă.
De ce, ieşind pe stradă, cineva ar avea în minte "hainele pot fi jalnice, dar iată o haină care cel puţin e acceptabilă"?... Şi mai mult: de ce ar fi mai încântat, de faptul că mi-am găsit eu haina perfectă pentru intervalurile mele de precaritate sau mai degrabă de o haină de bună calitate?... Ei, eu am pretenţia să fie la fel de încântat! (Păi dacă eu nu-mi permit mai mult... ce altă şansă am să fie cineva încântat de haina mea?)

Alte exemple care-mi vin acum în minte:

"Nu i-am cerut bani pentru serviciile mele, dar măcar mi-a dat banii de benzină"... (Decât să ies în pierdere?... nu?...)

"- N-am luat cele mai tari boxe... Erau altele mai bune şi diferenţa de preţ mică, dar aşa m-am gândit eu, că deocamdată pentru noi sunt bune astea."

"Mi-e frig, dar nu, nu vreau toată pătura, doar un colţ să-mi acopere umerii, ideea că există acea pătură care cel puţin îmi acoperă umerii îmi face suficient de bine, nu-mi trebuie mai mult".

"Nu am reuşit să-l repar, dar cel putin... va mai merge o zi sau două".

Mă strâmtorez. Amân. Cârpesc. Mă limitez la, mă mulţumesc cu. Numai să nu fac ceva ca lumea, să nu-mi permit ceva ca lumea sau să nu apelez la cineva priceput! (Ar fi dramatic!)
...Dar şi mai trist e când realizezi că acest mod de gândire a unuia îi afectează pe toti cei cărora le cumpără sau le repară ceva...

Faptele contra sentimentelor

2010-04-06T05:42:00.000-07:00

De curând mi-am dat seama de ciudăţenia uneia dintre fricile mele principale, care îmi bloca trăirile cele mai intense, o frică încăpăţânată provenită dintr-un raport prost între fapte şi sentimente. Condiţionam, adică, sentimentele de fapte, trăind cu iluzia că acestea din urmă prilejuiesc, justifică şi îndreptăţesc existenţa sentimentelor...

Voi da două exemple. Primul este despre iubire. Eram convinsă că nu am voie să trăiesc sentimentul de iubire decât dacă este împărtăşit si confirmat de apropierea fizică; îmi imaginam momentul în care “voi simţi” toată această trăire, în care îmi voi permite să o simt – momentul, deci, în care el îmi va permite să mă apropii şi să-l ating, îmbrăţişez sau sărut.
Voluptatea acestei fantezii nu stătea în a imagina sărutul, ci în a-i da voie acelei iubiri să izbucnească în mine. Înlănţuirea era uneori şi mai complexa, şi mai bizară: visam că mă căsătoresc cu cel drag pentru că doar printr-un legământ pe viaţă îmi permiteam să-l ating (o scurtă îmbrăţişare, atât) şi permiţându-mi să-l ating îmi dădeam voie să simt că-l iubesc.

Al doilea exemplu este despre compasiune. Am ocolit cât am putut orice tresărire de milă pentru altul, preferând să “nu mă uit”, să neg că suferă decât să mă las pătrunsă de acel sentiment. Expediam situaţia cu întrebarea: “pot face ceva pentru el?” Dacă nu-mi venea nici o idee sau mi se spunea clar că nu pot, atunci blocam trăirea firească (de compasiune), gonind-o ca fiind ceva inutil şi chiar mai mult: ceva ce-mi face rău. La ce-mi serveşte să-mi simt sufletul răscolit şi torsionat dureros de un sentiment care nu are nici o eliberare faptică – mai mult, un sentiment pentru altul, a cărui igorare nu mă doare?...

Da, era ca şi cum sentimentele, fără susţinerea faptelor, îmi făceau rău. De aceea, oricine se punea în ipostaza de a-mi provoca aceste sentimente fără a-mi da o ocazie de trăire a lor “deplină”, mai bine zis de eliberare (prin fapte, căci numai aşa credeam că se poate), îmi crea o stare de revoltă. Îmi era teamă să-mi traiesc sentimentele aşa cum sunt, fără nici o garanţie de “confirmare fizică” sau fără să văd posibilitatea unui act altruist foarte eficient prin care să-mi canalizez compasiunea! Drumul era scurt: de la începutul formării sentimentului la fapte. Nu lăsam timp pentru trăirea în sine, considerând-o de nesuportat, ca o flacără pe piele. Nu puteam să o conţin, eram ca un vas supus unei presiuni prea mari, gata să se facă ţăndări.

...Mai nou, am trecut printr-o perioadă de ură pătimaşă pentru ceva ce aveam de făcut. Mi-am zis: “iată, am ajuns în situaţia de care m-am ferit atât, anume, să mă simt prinsă într-o activitate care îmi provoacă ură, dar lipsită de acele minciuni mentale care să mă aline, spunându-mi că situaţia e ok asa cum e”. Câteva zile m-am lăsat antrenată în jocul urii, negăsind nici o soluţie practică. După ce am fiert în această ură suficient de mult, ceva a făcut explozie în mine şi mi-am zis: da, da! Urăsc patimaş, atât de pătimaş cum n-am urât niciodată în viaţa mea cea cuminte, obiectul urii mele se opune fiinţei mele, valorilor mele, idealurilor mele, de-aia îl urăsc din toate forţele, încât... e aproape îmbătător! Stai puţin, e chiar plăcut! E atât de intens încât... devine amuzant că pot simţi aşa ceva!” Momentul în care am început să mă amuz, bucurându-mă de bogăţia trăirii mele, nu mi-a adus nici o soluţie practică, dar m-a destins considerabil. Am câştigat şi timp să mă gândesc pe îndelete ce am de făcut, fără opoziţia nocivă a sentimentului de ură. La fel şi cu sentimentele celelalte: adevărul e că în prezent sunt îndragostită de multe activităţi şi de mulţi oameni; când şi când mă cuprinde extazul pentru un personaj de carte, un solo de chitară sau un pas de dans, apoi mă pierd în valuri de iubire pentru cineva care nu e lângă mine, apoi mă apucă plânsul pentru suferinţa cuiva pentru care nu pot să fac nimic, oricât încerc... Şi faptele? Nu fac carieră din nici una din pasiunile mele... Nu am şi nu caut o relaţie... Nu ştiu cum şi adesea nici nu pot să fac nimic concret pentru cineva apropiat care suferă. Cu toate astea, nimic nu mă împiedică să mă scald în trăirea mea, oricare ar fi ea – şi poate că tocmai pe această bază mesajul meu de iubire va ajunge corect la destinatar, iar faptul că empatizez cu suferinţa cuiva va fi mai important decât să-i ofer o scurtă distracţie în oraş sau un sfat.

Salutul de la miezul noptii

2010-03-28T15:26:00.000-07:00

Salut!
...
Cum saluti pe cineva la miezul noptii?... Nu mi-am pus niciodata problema asta. Si nici pe aceea de a-mi saluta cititorii.
Dar - nu e o postare a vorbelor frumoase si a recunostintei, din contra. Vreau sa vorbesc despre ceva murdar. Motivele, oricat m-ar tenta sa le insir aici, vor ramane ascunse. Sunt anumite lucruri care m-au impins in starea asta si mi-au creat nevoia de a-mi aminti de gandurile mele duale, dubioase si nedrepte de acum putini ani, dintr-un domeniu mult discutat: al relatiilor de cuplu. Ce ma impinge sa scriu acum e doar... o incalceala din capul meu care se rezuma asa: cand ai fost pus la punct (fie si cu menajamente), apare nevoia de a-ti arde tu insuti cateva bice pe spinare pentru sperante aiurea si ganduri vinovate. Iata modul meu de a o face (pentru a nu mai ajunge in situatia sa o faca altii - o experienta demna de incercat, dar nu de repetat).

Va sa zica. Umblam pe-aici pretinzand ca imi caut o relatie. Aceasta relatie trebuia sa-mi ofere totul fara a-mi stirbi cat de putin independenta; trebuia sa-mi aduca bogatie sufleteasca, satisfactii, experiente, pasiune, dar cumva fara sa-mi fure o clipa de somn sau de trandaveala libera in fata calculatorului; trebuia sa faca imposibilul. Sa ma transforme fara ca eu sa ma transform pentru ea, nu stiu cum vine asta, eu insami nu mai inteleg. Oricum, in toata scranteala mea consideram ca baiatul ala vine de fapt sa ma "mulga" de energie, dupa ce eu ma exhibam prin fata lui incercand sa ma prezint ca o persoana hiperenergetica, presupunand ca doar asa se poate marketa cu succes cineva. Odata ajunsi impreuna, descopeream (tot impreuna, ca-l faceam partas) ca eu de fapt nu sunt singura in capu' meu si ca din dracu' stie ce motive eu eram furioasa pe el. Pai eram! Pentru ca el muscase momeala; intelegeam ca fusese receptiv la apelul meu "energetic" (asa-l numeam eu, nu stiu ce legatura are cu energia, era mai mult o agitatie dublata de o sanatate pe care da, inca o am, si pe care consideram ca trebuie sa le dau "la mancat") si fix asta ma enerva. Cealalta fata a mea era mai putin placuta, dar la fel de puternica (sau mai). Pe scurt, realizam ca m-am procopsit cu un blegovan delicat care viseaza pupaturi dulcege si care nu se-nvarte cu viteza mea nevrotica, nici in conversatie, nici in traire, nici in comutatul controlului la "celalalt", bunaoara - la capul de dragon pe care il tineam ascuns sub o masca de pustoaica visatoare. Si ce flacari scotea dragonul asta! Si macar de-ar fi fost asa frumos si colorat ca-n povesti! Dar nu, era furios, furios pana-n miezul pamantului, furios de simtea ca i se crapa mintea de-atata nevoie de agresivitate! Ar fi sfasiat, dar vai, n-avea la indemana decat ...vorbe... si putin venin. Baiatul ala nu era adus acolo decat pentru a asista la o revarsare de ura - asupra lui, dar nestiind cu ce-i vinovat. Dar cum cu ce! Cu totul, cu totul! Cu faptul ca se apropie! Cu faptul ca vrea! Cu faptul ca a cazut in plasa marsava si mincionasa! Cu faptul ca el insusi e varza, praf, fara initiativa si imaginatie, un biet speriat care n-are de gand sa infrunte nici un dragon! Si-o merita... Si-o merita din plin, las si prost, asa am gandit, pastrand inca o doza buna de ura pentru viitoarea relatie...

Un dialog fictiv

2010-03-20T03:27:00.000-07:00

Când am primit o invitaţie să vin să stau la taclale cu fostele mele colege despre peripeţiile prin care am trecut în ultimii ani de când nu ne mai văzusem, nici nu m-am gândit să refuz, ba chiar am răspuns cu entuziasm; de fapt, gheaţa se spărsese cu două săptămâni în urmă, la reuniunea de 10 ani, când ne despărţisem cu sufletul plin de impresii voioase şi încă râzând cu lacrimi de vreo amintire sau vreo vorbă (care în miezul zilei şi fără participarea şampaniei n-ar fi avut acelaşi efect). În noaptea aceea, tristeţea părea o noţiune din afara lumii noastre, iar amintirile dureroase căpătau o notă de-a dreptul umoristică, graţie vervei lingvistice pe care o manifestam cu toţii, ca şi cum ne-am fi molipsit unii de la alţii. Ardeam de nerăbdare, aşadar, să continuăm cu povestitul, de data asta într-un cadru organizat, mai puţin euforic, mai ales că unele din prietenele mele păreau, ca şi mine, înclinate spre autoanaliză.

...Dar, dupa vreo oră, când mai toate luaseră cuvântul şi-şi povestiseră pe scurt “peripeţiile”, figura mea se lungise şi nu mă mai simţeam dornică să fiu ascultată la rândul meu. Tristeţea deznădăjduită, dezamagirea şi furia care emanau din vorbele lor, îmi dădeam seama, nu puteau fi alungate cu o simplă discuţie amicală, fiecare necesitând ore bune de atenţie specială. “Acum nu-mi doresc decât satisfacţia răzbunării, să sufere şi el ca mine”, “nu mă pot ierta”, “sunt prea bună pentru lumea asta”, “trebuie să ştiu şi să fac eu totul, că nu s-ar descurca fără mine”, “eforturile nu-mi sunt răsplătite”, “copiii sunt nerecunoscători”, “mă consum enorm şi nimeni nu apreciază”, “colega mea de birou m-a săpat”, “prietenul m-a părăsit când îmi era mai greu”, “barbatii sunt inferiori noua”, “nu s-au gândit că sunt şi eu o persoană sensibilă”, “pentru mine, viaţa nu are nici un gust”, “la 30, suntem deja cu un picior în groapă” şi alte fraze uluitoare de acelaşi fel îmi izbeau auzul cu o frecvenţă îngrijorătoare, chiar daca printre observatii spirituale de toata frumusetea. Mi se părea ca nici nu îsi dau seama cum sună afirmaţiile lor. M-am ridicat încet, încă gândindu-mă dacă să spun ce aveam de spus. Până la urmă stângăcia mea şi-a spus cuvântul şi mai mult le-am aţâţat curiozitatea, ceea ce de fapt voiam să evit:

- Nu ţin să povestesc nimic de mine şi, sincer… mă simt încurcată pentru că nu am aşa ceva de povestit. Dar vă ascult cu plăcere – cedez rândul meu cui simte nevoia să spună mai multe despre suferinţa ei...
Dar nu mai auziseră finalul. “Ce? Cum? De ce?” – uri şi „Nu se poate, nu-i cinstit” au început să răsune din toate părţile. „Păi noi ne-am vărsat sufletul aici şi tu...” „He, he, să nu crezi că e aşa usor să eviti”, mi-a şoptit cu zâmbet cea din stânga mea. Nu, categoric, ne-am adunat acolo ca să vorbim despre noi toate şi asta mă include şi pe mine. Ia, fără orgolii şi toane! Fiecare la rândul ei, aşa-i frumos.

- OK... Fie... (Am ridicat din umeri, făcându-mi curaj) Eu nu sufăr. Sunt o egoistă. Şi sunt atât de încântată de mine încât da, mă pot ierta. Probabil sunt şi masochistă, pentru că de multe ori caut să-mi provoc sufletul la suferinţă ca şi cum aş face acrobaţii cu o plasă de siguranţă dedesubt. ...Uneori mă prefac că am 20 de ani şi îmi iese. Nu sunt bună, am despărţit cupluri. Nu mă consum, din contră, am descoperit că sunt o mulţime de moduri de relaxare (vecine cu lenea) care merită trăite. Şi nici nu tânjesc după nimeni... Aşa că vedeţi, nu prea are ce căuta confesiunea mea aici. Am crezut că e o reuniune de taclale, dar se vrea mai degrabă o terapie de grup! Vă rog deci – continuaţi voi.

Fetele s-au uitat unele la altele; unele tresăriseră la pasajul cu cuplurile; altele chicotiseră la ideea de „lene”, altele făcuseră o mimică ştiutoare şi profundă la „nu tânjesc după nimeni”, aşteptând să intervină.
- Aha, spuse gazda, e ok dacă nu vrei să te plângi de viaţa asta... cum... poate... am făcut unele dintre noi... (între care se includea vizibil), dar totuşi am venit aici cu ideea să fim sincere. Acum, despre a tânji,... una din două, ori te înfrânezi să simţi, deşi suferi – şi stiu şi după cine, că mi-ai povestit tu ceva – ori între timp ţi-ai găsit pe cineva şi nu vrei să intervii cu povestea ta fericită, cum ai şi sugerat. Dar suntem între prietene şi noi am avut încredere unele în altele şi ne-am deschis inima, cu toate că nu e uşor... Nu e uşor să spui ce ţi s-a întâmplat, chiar unor prietene vechi.
- Nu, crede-mă, nu e nimic legat de relaţii...
- Aş. Eu cred că totul e legat de relaţii. Eşti cu cineva sau eşti singură? întrebă una cu un gest concluziv, ca şi cum ar fi pus întrebarea serii.
- Singură.
- Atunci ce-i dai înainte că povestea ta nu se potriveşte, se potriveşte perfect; zâmbi încurajator, gata să-mi asculte necazurile. Eu nu-mi imaginam că la vârsta asta o să fim tot singure. De ce te fereşti să ne povesteşti?, turui ea cu o moacă simpatică.
- Pentru că... as zice că nu e contextul potrivit şi nu mai e cazul...
- Ce nu mai e cazul? întrebă gazda nedumerită.
- (Am dat ochii peste cap) Nu mai e cazul pentru că nu simt nevoia. Ce-a fost a fost, am înţeles de ce a fost, acum e altfel... Şi da, cu mine chiar pierdem timp, pentru că pe de o parte e prea mult de zis, pe de alta nu aveţi de ce să vă bateţi capul. Ca să nu mai spun că povestea mea ar putea suna ...trufaş.
- Stai că domnişoara vrea atenţie specială, n-are de gând să fie o povestitoare plicticoasă ca noi, ronţăi una nişte cuvinte jucându-se cu părul împletit.
Gazda bătu cu palma în masă.
- Lasă dom’le, dacă e fericită ce ne facem probleme. (Se întoarse spre mine, ca pentru o enumerare victorioasă: ) Job ai?
- A,... mi-am dat demisia, că vreau sa fac altceva. Dar mă mai gândesc ce.
Una încercă să intervină, dar gazda o opri.
- Dar – pasiuni ai, de distrat te distrezi!, nu?
- În felul meu...
Raspunsul nu le-a mulţumit, contrastând cu ceea ce ştiau despre mine, că tot timpul eram îndragostită de o muzică, un film, un actor sau de cine ştie ce „bu-hu-hu” (cum ziceau ele) din mintea mea – asta când nu eram la vreo petrecere colorată.
Fata deveni mai blândă, pierduse din entuziasm:
- Dar cu băiatul ăla, până la urmă, ce a fost?...
- ... încă este – în inima mea. Dar – nu l-am văzut de vreo lună.
(Privirile lor în mod clar cereau continuarea).
- ...Şi faptul că „nu tânjesc” nu înseamnă că nu ţin la el – e o diferenţă; am cunoscut şi tânjeala... dar cum am zis, nu vreau să monopolizez discuţia.
- Stai. (Am auzit venind de lângă mine). Să văd dacă am înţeles... Una e tânjeala, alta e iubirea. Deci ce numeşti tu tânjeală?
- (Am tras aer în piept) Starea aia de... dependenţă, în care ...lâncezeşti sau eventual cazi la pat cu febră şi nu-ţi doreşti decât să fii lângă el... Nu, pot să fiu pe picioarele mele şi în acelaşi timp să-l iubesc.
- ...Dar să vrei totuşi să-l vezi, presupun; altfel, e doar o fantezie care te încantă şi atât; a continuat vocea gravă din dreapta.
- Să-mi doresc asta, da, dar nu să mă las afectată fizic şi emoţional de absenţă... În loc de asta, o certitudine – certitudinile sunt foarte liniştitoare – anume, ce simt eu pentru el.
- „Dar nu l-ai văzut de o lună”! căută una să aducă discuţia spre ceva mai palpabil. Spune-ne despre el, despre voi, dă-ne câteva amănunte.
- Well... pf! Amănunte! (am tras eu de timp) ...E un baiat superb. Am impresia că o să-l iubesc mereu, orice ar fi.
(Asta pentru ele a sunat limpede şi incitant, mi–am dat seama după emoţia crescândă din cameră).
- Deci până la urmă vrei să fii cu el?
- „Deci” nu, ... nu „vreau” şi nu astept nimic de felul ăsta. Scopul meu arată altfel şi e chiar, chiar greu de explicat.
- Deci eu n-am înţeles nimic...
- Eu înteleg că el n-are de gând – de ce nu zici aşa? facu gazda o presupunere, cu un ton destul de delicat.
- (M-am scandalizat un pic) Pentru că! Pentru că eu cred că există reciprocitate.
- ...
- ?
- Cred că în general există reciprocitate, unde e ceva adevărat, onest, curat, am continuat, cred că şi între mine şi el există.
Aici s–au atacat, adică, ce bine ar fi să fie aşa,... „Poate la început”... „Pentru mine nu a existat nici o reciprocitate”...
- Hm! Sigur că există reciprocitate; eu sunt aici pentru relaţia mea, iar al meu se consumă pentru cearta de aseară la o bere şi un meci... Sunt sigură că o sa revină luminat la cap, odată cu zorii...
- Ia ia ia, zise cea de lângă mine, asta cu reciprocitatea poate fi o convingere interesantă! Adică dacă eu nu cred nici în ruptul capului că poate fi reciproc,... ce şanse sunt să am o relaţie reuşită?... chiar căzu puţin pe gânduri, „scanând” cu această ocazie câteva dintre convingerile ei mai puţin optimiste.
- Eşti sigură că şi din partea lui „e ceva”?... mă întrebă o amică blândă, care nu participase la discuţie.
- Probabil, dar asta o să aflu la timpul potrivit, deocamdată mi-e de ajuns că simt ce simt. (Privirea mea rătăcea spre dreapta, la fata cu convingerile).
- Dar el nu e lângă tineee! încerca M. să-mi deschidă ochii, tulburată subit de ceva ce o frământa pe ea.
- (Am căutat o formulare potrivită) Uite despre izbucniri de felul ăsta mi-ar plăcea să vorbim în continuare... Eu n-am nici o problemă cu faptul că momentan nu e lângă mine. O să fie când o să fie, ocazional, mult, puţin, tot timpul, nu ştiu acum.
- OK. (Una din ele avu un gest categoric) E ceva dubios aici. Job n-ai, nu ştii ce vrei să faci, de distrat nu te distrezi, prieten n-ai, ăla pe care-l alergi de un an îţi dă cu tifla, dar tu eşti culmea serenităţii. Hai mă laşi! Cine face pe buna şi pe sfânta şi pe victima?
- Ha-ha! Permite-mi... Ai răstălmacit tot ce am zis. (Ochii îmi sclipeau către ea, dar îmi dădeam seama că pusese problema aşa anume ca să mă provoace). La job am renunţat eu însămi... ca să fac în sfârşit ceva ce îmi place – am nişte idei, dar încă nu m-am hotarât pentru că îmi plac mai multe lucruri; mi-am propus nişte experienţe care sper că mă vor lămuri. Cât despre distracţie, nu trebuie să merg la vreo petrecere „ca să mă distrez”, asta se găseşte la tot pasul, asta se trăieşte, dar nu cu râsete şi ţopăială, am spus de aceea – mă distrez „în felul meu”. Sunt fericită şi pot să spun că oamenii nu mă dezamăgesc – nu au cum. (Deja vedeam priviri confuze sau hiperîngrijorate de naivitatea mea). Nu mă dezamăgesc pentru că nu am aşteptări. (Am dat din umeri) Nu le cer mai nimic sau nu le cer ce nu pot da. Când nu le cer nimic, descopăr că au ei ceva să-mi ceară. Eu depind doar de mine. Îmi face plăcere să ofer, dar nu mă mai răneşte câtuşi de puţin faptul că oferta mea e refuzată sau că reacţia pe care o primesc nu e pe măsura efortului meu... pentru că nu urmăresc nici o reacţie a celorlalţi – doar pe mine mă urmăresc. De ce m-aş supăra atunci când din voinţa mea şi pentru plăcerea mea am ajuns acolo unde am ajuns şi ăsta e în sine scopul?... Şi de ce credeţi că fericirea constă în fapte? (Ma aprinsesem) Da, n-am momentan nimic, nimic material, palpabil, „oficial” sau cum vreţi să-i spuneţi... M. a avut o relaţie –atât de frumoasă, că nici n-o credea posibilă – şi nu i-a rămas decât o dorinţă de răzbunare. Z. îşi distruge somnul şi sănătatea pentru o poziţie nesigură într-o firmă oarecare, pentru care e invidiată şi „săpată” constant. A. se epuizează facând eforturi la care se răspunde în bătaie de joc, toate pe un fond de nefericire sentimentală. R. e măritată cu un soţ insensibil şi are copii „nerecunoscători” (m-a luat cu fiori numai când am zis asta). Faptele! Astea-s faptele! Iată de ce zic să nu mai pierdem timpul cu mine, că sunt altele de discutat!... La asemenea orori, îmi vine foarte greu să vă povestesc cum m-am trezit miercuri dimineaţa după un vis de sex care a bătut tot ce-am experimentat vreodată – şi despre alte experienţe interioare şi efectele pe care le provoacă în jur simpla lor conştientizare... Am adus în carnea mea aceste experienţe şi mă însoţesc cu ele prin lume, fără a aştepta ca ele să-mi iasă în cale sub forma unui cavaler pe cal alb care să-mi promită tot ce-mi lipseşte mie. Relaţia mea cu ceilalţi a devenit o opţiune ludică, am retras din ea suferinţa... Cât despre ce a rămas din această suferinţă, după ce mi-am asumat-o, ....nimic nu seamănă mai mult cu acea „distracţie” de care ziceam, sau să-i spun voluptate de a te trăi la maxim?... Nu, eu nu sufăr... Suferinţa e doar un raport incorect cu tine, care se manifestă zgomotos faţă de ceilalţi.

Discuţia nu a mai continuat pe acest ton. Fetele au preferat să nu comenteze, dar citeam pe faţa lor reacţiile – diverse. Treptat, conversaţia s-a legat din nou, pe teme lejere, şi chiar ne-am regăsit zâmbetul; am fost încantată, căci, după ele, deviasem mult înspre patetic. Ne-am despărţit, dar la plecare fata cu convingerile a propus (şi câteva au fost de acord) să ne vedem săptămânal într-un cadru ca acesta, care să ne permită explorarea problemelor personale şi care să fie altceva decât o seară de bârfă între fete...

Hic et nunc

2010-03-07T07:52:00.000-08:00

O intersecţie oarecare, un început de primăvară rece. Sunt fericită. Tocmai am realizat că nu-mi doresc nimic altceva decât ceea ce strâng acum în mâini: cartea aceea. Mă uit în jur la feţele lungi: câţi dintre ei sunt fericiţi acum?... Câţi dintre ei nu au nici un plan care trebuie să-i facă fericiţi mâine? Nu, nu-mi trebuie nimic altceva. Nici planuri, nici speranţe de viitor, nu mă pot concentra la nimic de felul ăsta. Sunt unde trebuie.

“S-a facut un studiu care spune că oamenii sunt cu adevărat fericiţi, în medie, 24 de ore în toată viaţa lor. Îţi dai seama? Doar 24 de ore...” Micul meu rus melancolic! Îmi amintesc cum am râs atunci – zgomotos am râs – şi ţi-am spus că eu am depaşit demult această cifră. Şi doar eram o figură atât de tristă la vremea aceea!...

Da, şi eu am fost tristă. Şi eu m-am zvârcolit, ca toată lumea, căutând un salvator la braţul căruia să evadez dintre spaime. Şi eu m-am înfuriat, am plâns, am profitat, m-am agăţat de o vagă speranţă, minţindu-mă, m-am semeţit şi m-am umflat în pene ca să mă convingă cei ce mă văd astfel cât de minunat trebuie să fie în pielea mea (ei pe mine!), rănindu-le sentimentele cu atâta trufie!

Şi totul pentru viitor... O cursă pentru o fericire viitoare. În loc de aripi la picioare, speranţe prosteşti; efectul – acelaşi. O energie neobosită, absurdă şi divergentă.

Nu vreau nimic pentru mâine. Nu aştept nimic. Mă scufund în iubire ca într-o febră. Asta e tot... Altceva nu este, altceva nu trebuie să ştiu. Mă gândesc la el, cel care mi-a întregit viaţa cu darul lui, ca un al treilea părinte; de atunci, nu mă mai tem. Mă gândesc la el, cel delicat şi bun, care cu atingerea lui mă soarbe într-o imensă fericire. Mă gândesc la el, cel pe care l-am văzut în adâncimea sufletului, când barierele s-au sfărâmat şi totul s-a topit în jurul nostru – şi, pentru o clipă, nu am mai fost “eu” şi “tu”.

...Şi apoi, din nou, la Dostoievski. Durerea, febra, mila, lacrimile... Visele neîncetate. Mă trezeşte propria mormăială – m-am lovit de colţul patului, ceva mă doare, iar gândul îmi zboară instantaneu la Dmitri; îl strig, cu o presimţire. Mă întorc pe partea cealaltă – sunt Aleoşa şi vorbesc de suferinţa fratelui mai mare cu un calm neobişnuit. Săptămâni mai târziu, Dmitri şi Aleoşa stau la masa rotundă cu Prinţul şi Nastasia Filippovna. Nastasia şi Dmitri se privesc şi se recunosc. Ea are ochii grei, întunecaţi şi un zâmbet în colţul gurii...

...Şi apoi, mă trezesc la dans. Forţa care izbucneşte atunci în mine să fie a mea?... De ce o legam de atâta orgoliu, de atâtea planuri, de speranţe deplasate? De ce nu o trăiam pur şi simplu?... Ca acum.

Nu am planuri... Mâine nu se va întampla nimic mai bun decât azi dacă azi mă încrâncenez. Azi viaţa curge prin mine... încotro vrea ea. Azi iubesc. Asta e tot, altceva nu este. Hic et nunc.

Spovedania in proza a unei inimi oarecare

2010-02-19T23:45:00.000-08:00

Nu am fost dusa la biserica. Multa vreme, nu am stiut ce e spovedania. Mai mult, cunosteam tot felul de fatete ale minciunii, prefacerii si tertipurilor menite sa ascunda. Cineva m-a invatat ca nu e bine sa dezvalui secrete despre tine, pe care oamenii le-ar putea folosi; aveam cate o zi in care ma preocupa mai mult sa sterg urmele trecerii mele prin anumite locuri decat sa ma ocup de ceva constructiv, punandu-mi creierul la munci inutile de calculare a orelor la care am trecut pe-acolo, ce am facut si cand (cu precizie de minute) si ce urme am lasat. Neexprimata, exista in mine convingerea unei vinovatii si in acelasi timp a unei supravegheri stricte, cu intentii punitive, din partea lumii. Cand realizam insa lipsa de vigilenta a oamenilor, zambeam usurata si-mi continuam ziua bucurandu-ma de ragazul de cateva ore de aparenta nevinovatie, pana la urmatorul impuls de a sterge urmele.

Si totusi, intr-o luna martie ca oricare alta am inceput o noua viata. La inceput nu era vorba de confesiune. Ca la orice contact cu cineva strain, bravam si insistam sa-mi etalez calitatile – ceva cunostinte, multa pasiune, placerea de a expune frumos cutare lucru despre cutare poveste – tot frumoasa si ea. Traiam intr-o lume frumoasa. Dar ce voiam eu sa dovedesc confesorului meu era ca sunt o persoana curajoasa. Si chiar am fost curajoasa, atunci cand armurile mele au inceput sa cada si cand din bravada n-a mai ramas nimic, dar curajoasa altfel decat imi inchipuiam eu initial.

... Nu dinamica si mandra, stralucitoare ca un Leu pe scena lumii.
... Nu rece si analitica, asa cum imi inchipuiam uneori despre mine in cele mai mincinoase ganduri.
... Nici blazata si indiferenta cum intampinam uneori lumea, curajul nemaiavand aici nici un temei.

Cand am inceput sa ma expun, am constatat cu un fior cat conteaza orice cuvant pe care-l rostesc; anumite sintagme, daca nu fraze intregi, se intorceau la mine incarcate de o noua nuanta, o noua perspectiva pe care confesorul meu o aducea in discutie. O, de cate ori m-am crispat, tensionat si iritat, de ce a trebuit sa insistam pe un cuvant, un simplu cuvant, de ce un cuvant are atata greutate,… am spus ceva, poate o prostie de moment, de ce nu trecem peste ? Bucuroasa m-as fi lepadat de acele sintagme, ca si cum n-ar fi fost ale mele, marturisind inaintea mea despre un adevar personal pe care nu eram pregatita sa mi-l asum.

Au venit apoi momente care au sapat mai adanc, dincolo de acele sintagme ; luni intregi in care sufletul mi-era o rana vie, pe care uneori, epuizata, as fi vrut sa o inchid, sa se cicatrizeze, cam ca inainte – e mai usor sa-ti ascunzi de privirile lumii cicatricile vechi decat sangele proaspat. Acum insa nu mai puteam minti pe nimeni. Si de ce as mai fi mintit?... Marturisisem atata ura si-mi starnisem atata durere, incat parca nu mai eram aceeasi. Am inceput sa ma invat cu o noua identitate. Avusesem odata un vis in care cineva se incredinta de nemurirea sufletului reusind sa existe simultan, viu si mort, caci, in timp ce niste oameni binevoitori ii deschideau sub ochii lui pieptul, ucigandu-i astfel trupul, ii dovedeau ca el este totodata viu, putand zambi si sta de vorba cu ei. ...La fel de deschisa ma simteam si eu, sub privirile binevoitoare care imi cautau inima, la fel de dureros si greu de patruns cu mintea era sa stau astfel, neputand sa-mi inchid rana, intr-un timp atipic, in timp ce zilele se incapatanau sa treaca la fel ca inainte, aceleasi 24 de ore insotite de trasee rutinate prin Bucuresti, de munca si biete activitati de seara care-si pierdusera veselia.

Si totusi, de ce sa te expui la asta, de ce sa-ti calci in picioare vechea identitate, crescuta in ani de zile – stramb, ce-i drept, prin culoarele si cotloanele care iti fusesera permise si indicate? - totusi, o identitate cu care esti perfect obisnuit... De ce sa nu fugi – da, sa fugi mancand pamantul – de a te lasa transformat astfel, de a te lasa privit in adancul tau sangerand, de a da piept cu ceea ce ai tinut ascuns si incuiat cu 7 lacate toata viata, de a marturisi ganduri care abia banuite te aduc intr-o stare de furie sau spaima vecina cu lesinul?

Poate ca raspunsul e unul singur... Calvarul de dinainte de acest pas depaseste cu mult in grozavie momentul confesiunii, iar ororii subtile si multifatetate pe care o aduce el in viata noastra ii iau locul, prin confesiune, impacarea si bucuria.

Despre alegerea care nu exclude, ci subintelege

2010-01-25T12:48:00.001-08:00

M-am zbatut ani buni sa rezolv niste intrebari incuietoare: daca eu sunt o singura persoana, cum as putea in aceasta viata sa joc mai multe roluri (de ambele sexe), precum in lumea mea fantastica?... Daca pot avea un singur prieten/sot o data, cum pot sa-mi gestionez frustrarea de a-mi fi interzis sa mai ies cu cineva (chiar si nevinovat…) in acea perioada? Cum m-as putea limita la un singur om pentru tot restul vietii?... Ce poate fi pozitiv in aceste amputari? Cu groaze de acest fel am intampinat trecerea spre realitate si incercarea de a-mi construi o identitate, dupa ce am parasit, de voie-de nevoie, cuibul de fantasme in care traiam de 15 ani.

Pentru mine, in acea perioada, alegerea insemna a exclude celelalte posibilitati; cum ar putea sa nu fie corect? Alegi, concret, fizic, o singura persoana; mai poti fi in acel moment cu altcineva, la fel de intim? Alegi un loc – nu esti ubicuu. Alegi o masca sociala pentru o petrecere eleganta, cu ocazii de flirt, si o alta masca pentru ora de fitness; nu le poti schimba intre ele pe parcursul serii. Intr-un punct din timp si spatiu esti un singur tu, cu statura, cu zambetul, culoarea pielii, inegalitatea sprancenelor, impiedicatura din piciorul stang si nerabdarea din umar, iar cel din fata ta de asemenea. Terifianta perspectiva! Eu vin dintr-o lume in care simultan “eram” vreo cinci tipe bine, cativa chitaristi din top 10-ul mondial, vreo cucoana de la opera cu un suflet la fel de romantic ca al eroinelor sale, un satrap, un evreu glumet si genial, o poeta, un salbatic, un vrajitor care se sulbima ritualic si poate si altii, in functie de dimensiunea fanteziei din ziua aceea.

Ce am facut? Revenind printre oameni, am cautat in fel si chip diversitate la cei din jurul meu. Ocazional ma aprindeam dupa cineva care imi parea mai dezirabil intr-un sens sau altul, dar… invariabil ma saturam si cautam alt chip. Noul ma fascina. Imi dadea speranta. O luam de la cap, cu scopul (constient) de a ma stabili intr-o relatie si cu dorinta inconstienta de a nu ma limita la un singur om. Dar ordinea fireasca (o noua cunostinta – dezamagire – papuci – alta cunostinta) s-a tulburat la un moment dat, cand am inceput sa ma uit la cel pe care-l am in fata mea si, retrospectiv, la ceilalti pe care i-am cunoscut (sa ma uit cu adevarat la ei si nu la iluziile si inchipuielile care se perindau prin mintea mea in acele momente). Am transformat speranta nefondata intr-un viitor mai palpitant (“urmatorul va fi mai interesant, mai potrivit, mai fascinant”) intr-o privire circumspecta in trecut si una pozitiva si chiar afectuoasa asupra prezentului. Iar din acest prezent s-a inaltat ca un abur cald urmatoarea perspectiva: …cand mananci o bomboana cu ciocolata, se numeste ca NU AI MANCAT BOMBOANE CU MENTA, STAFIDE, COCOS SI NICI TOT RESTUL DE BOMBOANE DE CIOCOLATA DE PE LUME, CI DOAR PE ACEEA DIN RANDUL 3, sau se numeste ca ai mancat o bomboana de ciocolata la alegere din cutia care ti-a fost deschisa si servita?... Ai mancat, sau nu, ciocolata? Ai manifestat interes pentru ciocolata acceptand sa alegi o bomboana?... Si apoi, nu simti ceva jucaus si satisfacator in simplul ritual al oferirii, alegerii si gustarii ciocolatei, chiar daca nu poti avea toate cutiile cu ciocolata care s-au plimbat de Sf. Maria prin departamentul tau?...

Alegerea simbolizeaza. Aleg ceea ce este mai potrivit pentru mine, dintre posibilitatile pe care le am si care continua sa existe, subintelese, in alegerea mea unica. Aleg un singur barbat, pe un fond de afectiune reciproca pe care l-am construit intre mine si ei, iar relatia cu el simbolizeaza relatia cu sexul opus, eliberand in mine spiritul ludic (si raspunzandu-mi astfel la intrebarile mele tulburatoare)…

Cand am iesit din lumea mea fantastica, am numit gresit reperele: am crezut ca ajung intr-o lume materiala, in care intr-adevar nu exista atatea posibilitati ca in fantezie; ignoram insa intreaga lume simbolica, in care toate posibilitatile coexista in alegerea facuta.

Absurditati in etape

2010-01-20T12:31:00.000-08:00

Prima etapa
Primesc un mail prin care un prieten imi cere sa-i trimit versurile unui cantec.
Nu fac nici o diferenta intre rugamintea lui si deadline-ul de la job. Strecor mailul cu versuri intre finalizarea 3D-ului, un telefon de la structurist si o discutie in celalalt birou. Sunt la fel de stresata de toate. Toate trebuie, toate au egala importanta, numai eu nu. Trebuie sa arat ca le pot duce pe toate, ca sunt alerta, eficienta, opusul comoditatii si lenii. La sfarsitul zilei, daca cineva imi mai cere ceva, fac explozie inainte sa inteleg despre ce e vorba.

A doua etapa
Primesc o invitatie neasteptata de a pleca la mare.
Ma enervez. Persoana imi neglijeaza ritmurile, imi incurca programul. Vreau neaparat sa-i arat asta, cu tot dispretul. Plecam cand propun eu; iar cand propun, eu am initiativa, nu el, deci am alt motiv de enervare (barbat fara initiativa? Hm!). Sunt mandra ca am devenit mai rea si ca pot simti furie.

A treia etapa
...Nici un mail, nici o invitatie.
...Doar o tanjeala sa vina ceva din partea cuiva. Iar sub tanjeala gandurile depresive strang randurile ca o ceata revolutionara: oamenii isi vad de ale lor... nu le pasa de mine; nu se gandeste nimeni la mine; mai trece o zi... nimic, nimic... Eu nu merit. Eu asta merit, singuratate, pustietate... Hai sa recunoastem... Dar cine sa recunoasca, nu e nimeni in preajma... Dau eu cate un semn, indemnandu-l pe vreunul la cofesiune - ah, da, dulcea confesiune, sa aud din gura lui CA-L PLICTISESC!

A patra etapa
Ploua cu mailuri, idei, invitatii, mesaje de toate felurile si planuri.
Uluitor! Trag invataminte dupa invataminte! Ce-am facut? Cum de a mers? Cum sa spun si altora?... Sunt un entuziasm ambulant, zambesc non-stop. Ii ador pe toti. Fantastice invitatii!! Totul suna cum nu se poate mai tentant! Uita-te la ei, sunt irezistibili, adorabili, ce idei au, ce originali sunt, UAU! Inca o iesire la un suc!!

A cincea etapa
Una buna, una rea... Ici o speranta, dincolo un plan suspendat in incertitudine...
Chiar nu am timp de asta acum... Chiar abia astept sa citesc ce mi-a trimis, dar e musai sa finalizez planul si sa-l trimit pe mail. Hai sa-i spun chiar asa. Hm... Oare chiar pot sa ma vad cu toti saptamana asta?... Oare chiar trebuie sa-mi impun o agenda imposibila si sa ma tin de ea? Oare nu simt in mine si putina lene, dar si dorinta de a favoriza doar anumite activitati?... Oare e bine ca mi-a trecut furia? Oare e bine ca mi-a trecut entuziasmul? Ce-ar fi sa las framantarile si sa visez la salsa de ieri - a fost pentru prima data cand mi-au placut piruetele in doi...

Alesul meu

2010-01-20T08:21:00.000-08:00

Trei prietene stateau de vorba despre cum si-l imagineaza pe barbatul visurilor lor.

Fata de 18 ani spuse:
- Alesul meu nu poate fi decat unul: sufletul meu pereche... Trebuie sa ne potrivim in toate, sa ne citim unul altuia gandurile, sa radem amandoi deodata, sa ne plimbam de mana, indragostiti, fara sa fie nevoie de cuvinte... Vreau sa-mi scufund privirea in ochii lui, singurii pe care-i iubesc, in timp ce el imi jura dragoste eterna... Ma adora si e cel mai minunat om din lume! [Rase zglobiu:] Deja l-am gasit...

- Alesul meu nu a aparut inca, spuse cea de 24 de ani. Toata lumea imi spune ca o sa apara la timpul potrivit, cand voi fi pregatita. Eu pregatita sunt, cred ca ei nu sunt! Cred ca sunt prea imaturi... Chiar am incercat, nu pot sa zic ca nu! In ultimii 5 ani, am numarat 17 baieti cu care m-am intalnit, cu 3 dintre ei am incercat o relatie. De fiecare data sunt dezamagita, dar tot sper ca "el" va aparea pana la urma... Il voi recunoaste din prima clipa, stiu ca asa va fi, nu are rost sa insist acolo unde nu e de la inceput acel ceva... [Ofta] Sper sa apara cat mai repede... Dar al tau?, o intreba pe cea de-a treia.

- Alesul meu ...este un bun prieten, vorbi femeia de 30 de ani, un camarad alaturi de care imi doresc sa continui calatoria aceasta, in care am fost singura atata vreme; ar fi mai frumos in doi! Alesul meu reprezinta tot ce imi doresc de la barbati, iar relatia cu el simbolizeaza aceasta legatura emotionala puternica pe care am simtit-o fata de multi dintre ei de-a lungul timpului (si poate inca o simt). [Zambi.] Deja l-am ales...

Ţară ţară vrem ostaşi :)

2010-01-10T11:20:00.000-08:00

Să zicem că sunt o ţară. Fiecare dintre noi este o ţară şi fiecare are o economie proprie. Eu totuşi sunt o ţară care odată, demult, şi-a închis porţile oricărui vizitator sau negustor, din nevoia de a se apăra de invazii; aşa am înţeles eu că sunt popoarele din jur. Cândva, deci, am decis că voi fi o ţară independentă, mă voi gestiona singură, bazându-mă pe resursele pe care le am, creându-mi propriile produse şi negând că mi-ar fi de folos şi altele; de aici încolo, am evitat să “mă uit în curtea vecinului”, devenind prea rar interesată de ce au ceilalţi de oferit şi minţindu-mă că nu există produse bune în ţările vecine. Sunt o ţară care a trebuit să se mulţumească cu ce are, de teama unui conflict sau a unui negoţ dezavantajos, dar pe plan politic nu am reuşit să transmit corect acest mesaj, iar vecinii mei au înţeles altceva - au înteles că, pentru că mă pot gestiona singură, asigurându-mi hrana fără ajutor extern, sunt puternică; au mai înţeles că sunt arogantă, deoarece
neg că ţările lor produc lucruri de valoare, respingând cu superioritate orice negoţ. În timp însă, situaţia internaţională s-a schimbat şi, oricât de izolată aş fi fost, am observat ca ţările celelalte fac schimburi comerciale avantajoase. Chiar şi aşa, eu am considerat că asta înseamnă a-ţi vinde independenţa, ceea ce nu aş fi consimţit să fac, şi am continuat să-mi biciui poporul ca să obţin o eficienţă, o viteză de lucru pe care alţii le realizau prin acele schimburi avantajoase.

Nu observasem încă următorul lucru: că pericolul invaziei a trecut demult… Că ar fi timpul să regândesc necesitatea regimului de asediu în care trăia ţara mea.

Relaţiile mele externe se mărgineau la a prezenta vecinilor produsul finit al unui îndelungat process – dar vai! Reacţiile lor!... Eu încercam să le dau ce e mai bun, mai convingător, finalizat, perfect, un produs care să nu necesite nici o completare din partea lor, pentru a avea surpriza să-i vad uimiţi, intrigaţi, amuzaţi ca în faţa unei bizarerii atunci coborâte de pe planeta Marte! Tratativele se terminau într-o suspiciune reciprocă, ei neîncrezători dacă să cumpere ceva atât de nefamiliar, eu înciudată, dezamăgită şi furioasă din pricina reacţiei lor. Unde greşeam? De ce nu se putea lega un dialog cu ei? De ce acest produs impecabil, la care lucrasem în tăcere atâta timp, nu avea ecou pe plan internaţional?... Ce mai voiau oare? Îi scutisem de partea cea mai neplăcută: propria lor intervenţie într-un proiect încă confuz, în formare (ce scârbos!), oferindu-le de-a gata ceva ce – culmea! – nu voiau să ia. Nici că puteam să fiu mai nedumerită.

Oamenii mei au început să obosească. Se plângeau că au nevoie de interacţiune cu străinii, că au nevoie să călătorească şi să primească vizite din străinătate. Le-am spus că străinii sunt foarte răi şi absurzi şi că nu doresc să-i vadă. De vreme ce îi ignoră, nu se poate interacţiona cu ei… Apoi a urmat foametea sau mai bine zis înfometarea; oamenii mei au refuzat să mai muncească în ritmul epuizant impus de mine, iar economia s-a prăbuşit. Am intrat în panică. Aveam nevoie să vând urgent câteva produse cuiva care să le şi ia la un preţ bunicel. Tratativele mele au fost, cu indulgenţa spus, jalnice. Nu ştiam să negociez, nu ştiam la cine să alerg, nici nu voiam să renunţ la independenţa mea. Mi-a rămas o singură solutie: să văd cum fac alţii. Le-am dat de lucru oamenilor mei ceva ce le-a plăcut: să iscodească prin vecini ce şi cum; erau stângaci şi destul de umili din cauza faptului că veneau cu mâna goală să afle ceva despre ţările vecine, dar curioşi şi bine intenţionaţi. S-au întors, spre uluirea mea, cu o mulţime de idei şi cu daruri pe care ceilalţi... le revarsau asupra lor ca dintr-un preaplin. Nu mă mai opream din a mă minuna de această întorsatură, la care, sub asediu fiind, nu mă aşteptasem niciodată. Există într-adevar schimburi convenabile ambelor ţări, pentru care merită să renunţi la dictatură şi fortăreţe şi – să cedezi puţin din independenţa ta…

Adrenalina

2010-01-06T11:50:00.000-08:00

Conceptia mea despre adrenalina este desigur mult diferita de a unora care o mentioneaza adesea cand isi descriu peripetiile: nu am facut bungee jumping, nu mi-am jucat averile la poker si nici nu am fost subiectul unei emisiuni "I shouldn't be alive" pe Discovery intr-un fel de cursa pentru supravietuire... Cu toate astea, adrenalina mi-a infrumusetat sau chiar a provocat evenimentele din ultimii ani, insotindu-ma ca un bun camarad, incurajandu-ma ca un bun prieten sau punandu-ma pe jar ca un amant capricios.

Candva, adrenalina
a insemnat pentru mine muzica rock, cu tot ritualul ei de pahar si de scuturat matreata, cu ritmurile demente, chitarile incendiare si toata gama de strigate printre plete lungi...
Candva, a insemnat a munci la 2-3 proiecte deodata, in timp ce raspund la telefonul de birou si imi ordonez in minte detaliile ultimei sedinte...
Candva, a insemnat a toci ringul de dans vreme de 3 ore pe ritmuri de rock'n'roll si samba, fara sa pierd vreun timp din muzica si cu maxima nepasare pentru propria-mi epuizare sau pentru durerile din talpa...
Candva, a insemnat a fi foarte foarte furioasa, pana la a simti ca-mi depasesc propriile limite de putere...

As putea spune ca a insemnat un fel de violenta interioara extrem de placuta, care dadea o noua dimensiune trairilor mele, o noua viteza pasilor mei. Dar - ceva s-a schimbat. Am inceput sa ma simt confortabil in pielea mea si sa nu mai vreau sa dovedesc; am inceput sa inteleg si sa nu mai simt furie; am inceput sa-mi permit putina lene... Fata workaholica a devenit o tipa relaxata, iar competitivitatea s-a topit intr-o armonie interioara plina de zambet...

Si totusi. Ceva lipseste in aceasta stare placuta - acel ceva care avea rolul unui motor, adrenalina. Nu as putea oare sa o separ de acele scheme care au pierit, a face efort pentru a fi admirata, a pedepsi in altul ce e in mine, a urla cat de tare pot atunci cand mi se permite, in ideea ca in afara acelui loc n-am voie?... In ce fel isi mai gaseste ea loc in viata mea acum? Ce mai inseamna ea? Atatia ani, am asociat-o acestor urlete, neintelesuri si atitudini strambe, ce e de facut acum?... Pun problema gresit? E aceasta energie in mine si o ignor?... Simt ca ma mint si n-am idee in ce fel.

Oda schimbarii! sau: despre vechea furie...

2010-01-03T09:42:00.000-08:00

Ceea ce m-a impins la terapie pentru a doua oara, acum un an si jumatate, a fost furia extraordinara cu care nu mai reuseam sa ma impac - furie pe care degeaba o acopeream cu munca, sport, rasete zgomotoase, estetica, pasiune, planuri... Parea de neinvins si, ce e mai grav, credeam ca stiu cauza. Pana sa aflu de unde-mi vin aceste convingeri, mi-am varsat amarul la vremea aceea cam asa:

"Ce de furie am adunat în ultimele luni! Am observat că asupra mea dezamăgirile nu au acelaşi efect ca asupra altor fete. Dacă ele manifestă un soi de tânjeală şi tristeţe pasivă, eu mă încordez ca un arc şi, căpătând în plus o viteză, alerg cu ochii-n vânt după un ţap ispăşitor pe care să-mi revars furia. Mânie, clocot violent, dorinţa de a face rău, un soi de
adrenalină concentrată, rezistând în timp, astea sunt reacţiile mele; nu “de ce?”, ci “MIE să-mi faci ASTA???”, întrebare fără răspuns, care îmi răspândeşte în corp drogul furiei. Nici eu nu stiu de unde atâta orgoliu. Cert e că în acele momente am senzaţia că pot despica un bloc de 10 etaje cu un singur şut, în drumul meu spre serviciu. Numai că n-o fac... Mi-e frică de propria mea violenţă, de care aleg să cruţ totusi lumea, de teama urmărilor pe care le-ar avea asupra mea, nu a lor! Nuu... In asemenea stare nu am gânduri altruiste, doar reţineri! Reţineri! Când eu mă simt un monstru de forţă – şi încă unul îndreptăţit să lovească! Asta mă înfurie şi mai tare. De ce, de ce atunci să mă reţin? Chiar nu mi-a arătat nimeni că NU POT să distrug lumea cu furia mea?... Chiar mi se şterg din minte datele mele fizice, cele 40kg? Noo, atunci îmi vine în minte doar că în anumite momente (psihotice, ce-i drept), omul poate manifesta o forţă fizică mult peste nivelul lui obişnuit.
Cel puţin, am ajuns să simt asta. In faza mea blazată, furiile nu scoteau capul din noroi şi dezamăgirile treceau peste mine ca prânzul zilnic – firesc şi des. Dar în faza mea orgolioasă, în care am ajuns să simt uimitorul sentiment de apreciere faţă de mine şi viaţa mea, dublat de unul de autoprotecţie, mă însoţesc de această mânie violentă, destinată să “pună ordine” în jurul meu, pe principiul dupa faptă şi răsplată. De la un receptor pasiv şi evitant am ajuns un judecator care se vrea şi călăul propriilor condamnaţi. Din păcate, mulţi se pleacă în faţa furiei mele, sau dispar ca fumul, ceea ce e rău, nu face decât să-mi confirme că într-adevăr este ceva puternic acolo, ceva de care sa-ţi fie teamă! Nu, nu e bine. Oameni buni, chiar sunt asa periculoasă? ... Dacă bate mai tare vântul mă mută din drum!
Dezamagirile din ultima vreme au fost provocate în special de bărbaţi, dar nu numai; cu femeile m-am lămurit mai devreme, certându-mă cu vreo 4 prietene deodată. Am început să văd ce am sub ochi (imperfecţiunea oamenilor şi a relaţiilor), încetând să mai aplic mituri frumoase unei realităţi găunoase. Nefiind de acord decât cu prima parte a afirmaţiei “bărbaţii – un rău necesar”, am renunţat să doresc pe vreunul şi le-am pus imaginea în carantină, cu eticheta “bărbaţii – nişte mincinoşi impotenţi”. Am rămas totuşi cu ceva de pe urma lor: cu sfânta furie, pe care nici o femeie încă n-a reuşit să mi-o stârnească. Doamne, doamne, eram uluită: la ce mai există maldărele astea de carne şi oase, fără minte şi fără bărbăţie?... Câtă materie irosită pe nişte specimene inutile!... Mă strâmb în tramvai la vreun hăndrălău tâmp care-mi confirmă ideile; adică – uitaţi-vă la mine, pămpălăilor! Intr-un metru jumate, sunt concentrate creier, curaj, frumuseţe, toate organele necesare, spirit şi talent, voi la ce sunteţi buni, dumnezeule, de ce ar trebui să mă înjosesc alăturându-mi perfecţiunea minionă trupurilor voastre inutile?... O întrebare care mă lasă perplexă..."

Moment de independenta

2009-12-30T14:07:00.000-08:00

In ziua de 14 septembrie, pe la 6 seara, ma uitam intr-o stare perplexa la culoarea rosie de la trecerea de pietoni din Piata Victoriei, golita ca niciodata de gandurile si indemnurile launtrice, de vocile obisnuite, de sperante si iluzii, de planuri sau idei, intr-o liniste aproape neumana. Linistea mea semana cu un vid, depasindu-mi putinta de a intelege, amortindu-mi respiratia si contractandu-mi dureros sufletul. Un mediu ostil, in care, in decurs de minute, am asistat la moartea
unor dialoguri mentale cu care traisem aproape 30 de ani...

Unde era vocea optimista care ma incuraja sa ma incerc o data?...
Unde erau privirile care-mi urmareau viata ca pe un film?
Unde erau vocile care-mi sugerau reactiile din fiecare clipa? Unde era asigurarea ca daca zambesc o sa fie bine? Unde era facutul cu ochiul, care-mi promitea "bombonica" afectiva pentru cumintenie si politete? Unde era acela care ar fi trebuit sa se induioseze de bosumflarea mea declarativa: "nu pot, nu-s in stare, mie nu-mi iese nimic"?... - Vocile pierisera.

Ma simteam la ananghie, lipsita de dragoste, de pasiune, de orice fel de entuziasm care sa ma impinga inainte, epuizata de munci terapeutice, cu mecanismele in virtutea carora functionasem pana atunci zacand bucati in jurul meu, facute zob de securea terapiei. Cerusem si nu primisem, incercasem si esuasem, trimisesem si nu ajunsese la destinatie... M-am uitat la lume cu cea mai sincera afirmatie: "nu am nimic sa va ofer"; m-am intalnit cu Ana: nici ei nu aveam nimic sa-i ofer. Nu ma mai straduiam; iluzia ca pot ajunge la celalalt se spulberase, ultima usa la care batusem era si ea inchisa. Nu mai eram decat eu, dezbracata de orice tresarire de falsitate, intr-o imposibilitate de a dori, de a cauta, de a minti vreun pic, atat de saraca, de parca as fi umblat prin lume goala; nu mai aveam nici un costum, nici un rol social, nu-mi ramasese nici un truc si nici un machiaj; nu mai exista nici o masca dupa care sa ma ascund. Nu mai conta ce vreau, ce stiu, ce nu stiu sau ce voi face... Am realizat ca odata cu vocile interioare se suspendasera si orice idei, proiecte sau orice obligatii legate de lume, pe care o priveam cu o privire noua, naiva si uimita, ca dintr-un punct in afara ei unde nu mai exista obisnuitele legaturi cu ceilalti...

La momentul potrivit s-a facut verde si am trecut in virtutea inertiei, dar din aceasta trecere nu-mi amintesc nimic, ca si cum nu as fi calcat cu pasii mei.

Post new comment

2009-12-28T04:06:00.000-08:00

Mi-am promis mie insami ca de data asta va fi altfel. (Si nu trebuie sa vina anul nou pentru asta; un nou inceput e binevenit oricand - si realizabil). Voi lasa la o parte orgoliile si voi vorbi deschis. Daca imi va fi dor de cineva, ii voi spune exact asa, indiferent ce va crede el despre mine. (Deja aceste ganduri nobile ma fac sa ma simt mai bine). Voi fi generoasa si atenta cu ceilalti, ascultandu-i si intelegandu-i, aducandu-le un cat de mic bine in viata (deja ma emotionez pe mine insami). Si asta - fara sa astept nimic... (am eu banuiala ca rasplata se intoarce, sst! gand nepermis! deci: ) nu astept nimic... decat poate doar ... o tresarire de bucurie in ochii celuilalt. (Mai mult nu pot sa las!)

Acum am curaj sa comunic cu oricine.

...Deocamdata navighez pe internet
si iata-ma in fata intrebarii: sa-i scriu sau sa nu-i scriu?... Da, cu siguranta. Orgoliul meu a murit demult. Doar un mesaj... poate schimba totul. OK... de ce ma simt fara inspiratie? Cu siguranta, ceva ma retine. Ceva stupid... Dar am facut un pact cu mine insami. Si pot, stiu ca pot. OK, sa-i scriem...

"Sunt de acord cu punctul tau de vedere asupra acestui subiect".

Nu e bine. Chiar daca le place sa li se dea dreptate, raspunsul trebuie sa fie si unul creativ, provocator! OK deci... Ii scriu ceva, orice, ca sa-i dau o idee despre interesul meu; sa stie ca sunt la dispozitia lui, no matter what; sa stie ca poate conta pe mine, ca ma intereseaza tot ce gandeste el. Ca citesc cu interes tot ce scrie. Dar ... ce poate face el cu asta? Ce inseamna ca cineva ii sta la dispozitie? Absolut nimic... Oare cu ce il ajuta pe el bunatatea mea, deschiderea mea? Poate il intereseaza mai mult cineva care fuge de el decat acela care e mereu langa el! Dar eu nu gandesc asa, oare de ce el crede asta? Oare de ce nu conteaza interesul meu si disponibilitatea mea? De ce imi scrie (cand imi scrie...) ca si cum ar vorbi cu el insusi? De ce nu-l impresioneaza ca sunt acolo pentru el?! ...Cat de stupid! Iar eu ma consum incercand "sa-i fiu la dispozitie"; ma pitulez asa de mica langa drama lui, incat nici nu ma va observa; folosita si neobservata! Asta vreau?...

Forumuri stupide! Nu merita atata angoasa un amarat de reply!

Deci nu-i scriu; ce sens are? Doar n-o sa cred ca un comentariu la ce a scris el atat de frumos o sa-i lumineze vreun pic ziua! Ei, asta-i. Nu are sens sa ma las folosita.

"Post new comment" ?

CANCEL. S-a blocat... ESCAPE, ESCAPE!

Papusa vinovata

2009-12-23T01:54:00.000-08:00

Parintii nu par in stare sa creasca mai mult de un copil. La al doilea, isi inchipuie ca merge de la sine. Iar ce nu merge, il invata primul nascut. Convenabil! ...O copila cuminte, care mananca si doarme, nu are probleme de sanatate si e preocupata sa nu deranjeze. O copila fara nevoi si fara orgoliu. Nu prea ii dai atentie si crezi ca e suficient sa te amuzi la tumbele ei de catel de circ. Totodata, o fata insensibila, ii legi fularul asa cum ii pui calusul unui prizonier si ea nu protesteaza; ii strangi coditele pana se inroseste pielea si cade parul, iar fetitei i se pare normal sa petreaca astfel ziua, ba inghite si ideea ca singura n-ar fi capabila de asa maiestrie.

Pe de alta parte, este atat de grea de cap incat risca sa nu salute cucoanele cunoscute atunci cand iese cu mama pe strada - de aceea mama se vede nevoita
ca, inainte cu vreun minut de intalnirea cu pricina, sa-i stranga mana ca atentionare; si nu oricum, ci ca intr-un cleste, caci fata e insensibila de felul ei; risca sa-i stirbeasca imaginea mamei cu dezinteresul ei social; e o crima sa n-o saluti pe cucoana aceea oribila (cam ca mama), care drept rasplata te trage de obraji smucindu-ti capul.

Totodata, fetita atenteaza la siguranta si fericirea familiei, caci daca trece strada, buimaca si neatenta cum e, o calca masina. De aceea e mai bine s-o tii inchisa in camera (intr-o camera mica, in care nu e singura, ci imparte inghesuiala cu sora mai mare - aflata in aceeasi situatie; caci aceasta, desi e suficient de dotata si matura ca sa-i fie mentor aleia mici, isi pierde subit toate calitatile cand trebuie sa treaca strada, devenind un fel de zombie care nu vede masinile).

Leaganele sunt ceva interzis, un fel de taram mult ravnit, la distanta prea mare de casa - vreo 50m! Ca sa te aventurezi pana acolo, trebuie sa treci cu bine prima proba a aventurii: incalcarea interdictiei parintilor! Dar cum sa faci asta cand te-ai invatat sa nu iei ciocolata de pe masa in lipsa lor si din tot ce primesti sa nici nu-ti imaginezi ca acolo e ceva pentru tine, numai pentru tine, caci totul e impartit cu sora? Si totusi, uneori fata risca si chiar primeste scandalul pentru ce a facut (am auzit ca intr-o zi a fost cu ceilalti copii de la bloc sa vada o vecina tanara in ziua nuntii ei, se spunea ca e tare frumoasa).

Dar cel putin, a invatat un lucru: ea nu este buna; ea nu este harnica, saritoare si ordonata. Ea nu stie sa gateasca, de aceea trebuie tinuta departe de bucatarie (incurca!). Si chiar cand spala vasele sau freaca pe jos, o face repede si pe furis, cu inima la gura, sa nu o surprinda cineva pozand in "fata mosului"... Pentru a-i menaja pe ei de aceasta imagine jenanta, mincionasa, alege sa se retraga din orice inseamna activitate casnica - la ea in camera. La ele in camera.

"Vecina, ce cuminti sunt fetele tale, ale mele se bat tot timpul"...

La fluviu

2009-12-19T07:43:00.000-08:00

"...de la fluviu am invatat si lucrul acesta, totul se reintoarce! Te vei reintoarce si tu..." (grai Vasudeva catre Siddhartha).

Am recitit "Siddhartha", poema indiana a lui Herman Hesse, intr-un moment de mari transformari launtrice, gasind ecou, intelegere si adevar in randurile frumoasei nuvele. Acum cativa ani, parcursul spiritual al eroilor lui Hesse imi parea splendid si intangibil, de o perfectiune care nu este de pe lumea asta. Ma incalzeau mai mult intrevederea unei cai, speranta vaga pe care o puteam trai pentru propria mea viata si, evident, poezia, "rotundul" naratiunii.

Mai nou, am tresarit la un pasaj care corespunde in mod straniu evenimentelor din viata mea din ultimele doua luni.

Cand se reintorc oamenii in viata noastra?

Scriam mai jos ca sufar de o lipsa de contact, ca oamenii nu raman in viata mea, ca
relatiile mele se rup definitiv (bine-nteles ajutate de "inteleptele" mele decizii brutale); ca nu este nimeni care sa vrea cu adevarat sa ramana in viata mea sau sa se intoarca, cineva care sa-mi spuna, atunci cand eu incerc sa plec: "ramai!" - ci, in loc de asta, oamenii pleaca din viata mea ca si cum aceasta schimbare nu i-ar afecta cu nimic. Ma gandeam cat de dulce ar fi, ce balsam, ce miraculoasa vindecare, sa realizez ca sunt dorita chiar cand in mine domnesc frica si uratul! Chiar cand nu mai vad relatia, ci doar demonul! Dar asta nu s-a intamplat. Am asteptat de la altii o vindecare care nu a venit, facandu-i responsabili de propriul meu esec.

Si totusi, intr-un anumit moment, in decurs de 2-3 saptamani, prieteni cu care incetasem sa mai am o comunicare de orice fel, timp de cateva luni pana la 2 ani, au reaparut brusc in viata mea. Fara sa o cer, fara sa ma astept la asta - de ce? De ce acum? De ce abia acum? De ce oare tocmai acum, cand ma simt pregatita sa-i spun fiecaruia: ai contat pentru mine; am tinut la tine; m-ai impresionat; mi-ai imbogatit viata; te-am iubit si te iubesc inca. Dar si - nu mai depind de tine; nu vreau sa-ti tulbur viata si sa-ti stric relatiile pentru a fi cu tine; nu mai vreau sa te leg de mine cu sfori invizibile, proiecte si alte tertipuri, din teama de a te pierde...

Cand il revede Siddhartha pe prietenul lui din copilarie, Govinda? Cand revede fluviul? Cand il revede (abia acum cunoscandu-l cu adevarat) pe luntrasul Vasudeva? Atunci cand cade si ultima rezistenta, ultima trufie a eului, dupa ce, rezistand tentatiei sinuciderii, se lasa prada unui somn profund si binefacator, pentru a se trezi un Om plin de iubire, el caruia frumoasa curtezana, amanta si prietena lui, ii spusese odinioara: "tu nu ma iubesti, tu nu iubesti pe nimeni, nu-i asa?"...

Trezirea i-a adus realizarea faptului ca... i-a iubit si continua sa-i iubeasca pe toti acestia. Doar ca a trebuit sa aiba experientele murdare, degradante pe care i le cerea propriul eu, a trebuit sa se urasca pe sine, fiind in acelasi timp trufas, apoi sa renunte la ura si la trufie, pentru a descoperi in dosul lor iubirea pentru cei care i-au marcat viata, pentru a putea simti aceasta iubire, pentru a o putea lasa sa glasuiasca...

Intai se intoarce iubirea, abia apoi oamenii... Fortand reversul, nu obtii nimic.

Ceilalti stiu tot ce stiu eu si ceva in plus

2009-11-25T10:00:00.000-08:00

Suntem toti pe o scara. Sunt mai jos decat ceilalti. Sunt cea mai de jos. Nu am nimic de oferit, doar de invatat. Trebuie sa am grija cum ma port, cum invat adica, pentru ca oricum nu folosesc la nimic. Ceilalti stiu tot ce stiu eu si ceva in plus. De exemplu, au criterii. Ei pot sa vada in mine si sa-si spuna parerea, pe niste criterii necunoscute mie; ma uit cu lacrimi de emotie in ochi la ei cand se pregatesc sa zica ceva; apoi ... na, pe-asta n-o prevazusem; de unde vine oare?... Pai cum de unde, din mine, toate sunt in mine asa cum le vad ei, eu sunt de o transparenta totala. Nu am secret, uneori as vrea sa am secrete, sa nu fie nevoie sa ma izolez pentru a avea impresia ca sunt protejata. Ei stiu totul despre mine, ma citesc ca pe o carte, caci sunt in continuarea mea, eu sunt doar o parte din mine-ceilalti. Deci, fiind mai sus si citind in mine, au dreptate. Au dreptate in tot ce zic, cand ma apreciaza, cand ma critica si cand se rastesc la mine. Eu nu am voie sa ma uit la mine, trebuie sa ma vad prin ochii lor. De asemenea, nici la ei nu am voie sa ma uit. Doar ei zicand despre mine, ei care stiu totul... De ce oare uneori aleg sa fie rai? Doar stiu ce simt, doar stiu ce vreau. Eu nu sunt pentru ei o surpriza. Nu fac decat sa ma verifice. Cand ma intreaba ce fac, vor sa vada cum articulez acele fraze pe care ei deja le stiu; dar criteriile lor sunt diverse, niciodata nu stiu care, niciodata nu stiu la ce sa ma astept... Ma intimidez. Primesc un feedback jenant. Ma simt si mai prost. Habar n-am ce trebuie sa fac. Nu am nici un control. Dar daca eu nu am control si dorintele mele le sunt cunoscute, de ce oare ei nu fac nimic, de ce oare am senzatia aceasta de amanare? De ce nu mai vine momentul acela asteptat? Eu nu trebuie sa cer, nu este de datoria acestei parti care sunt. Eu nu stiu si nu trebuie sa lupt. Nu vreau sa fiu intreaga, nu vreau sa fiu trasa la raspundere ca un om intreg. Sunt doar o imitatie, in formare. Nu am motivatie sa exist, sunt usor de inlocuit, o incepatoare. Intotdeauna un fapt la care participam mai multi va fi descris mai bine de ceilalti. Varianta oficiala fiind a altuia, ma chinui sa ma mulez pe ea; nu aud in mine nici o voce care-mi sopteste altceva!! E doar un sentiment prostesc, o emotie, ceva insignifiant. Ceva rusinos. Mai bine sa-l ascund... Dar ei stiu. Cu toate astea, ei gasesc tot felul de observatii usturatoare despre faptul ca nu vorbesc despre anumite lucruri. Raman perplexa. Iata, s-au prins ca as vrea sa ma ascund. Dar in fond ...de ce sa vorbesc? Totul se cunoaste si varianta oficiala e a lor. Dar de ce vor sa vorbesc? Ei ma inteleg, eu nu-i inteleg. Sunt prea jos pe scara. Si niciodata nu voi putea trece inaintea altuia.

Un comentariu potrivit la ce am scris...

De ce se intoarce Siegfried la Mime?

2009-11-16T11:40:00.000-08:00

Am citit odata o vorba extraordinara, care mi-a ramas intiparita in minte: "if you are going through hell... keep going".

Intr-adevar, numai mergand ai o sansa sa iesi la lumina. Cat de simplu. Si ce ciudata apare ideea ca ai putea sa te opresti din mers tocmai in lumea intunericului! Acesta este farmecul, aceasta este simplitatea lucrurilor vazute intr-o lumina concluziva, detasata, teroretica chiar.

Ce se intampla insa cand nu poti sa iesi dintr-un hatis de ganduri... de stari neplacute, respingatoare, odioase... cand nici propriile cuvinte, nici cuvintele altora nu te mai incurajeaza?... Te zbati si nu poti sa iesi, desi ai ajutor, ca si cum nu ai vrea sa iesi - de ce?

Intrebarea la care am avut de raspuns azi: "de ce ar ramane cineva la convingerea ca nu inseamna nimic pentru ceilalti?" Raspunsul meu pripit a fost... pentru ca nu cunoaste alta. Oare suntem atat de neputinciosi, neimaginativi si niciodata nu ni s-au deschis ochii, pentru o secunda macar, asupra altei perspective? Oare n-am simtit niciodata ca contez pentru cineva, ca am niste calitati, ca exista macar un om care sa aiba nevoie de mine? Cu siguranta am simtit aceste lucruri. Atunci? De ce raman? ... Deodata, in obscuritatea unui tramvai 41 obosit, raspunsul ma pocneste ca un val racoros in plina vara: raman acolo pentru ca... trebuie sa existe un motiv pe care vreau sa-l aflu. Daca cineva m-a facut sa accept un anumit scenariu, daca eul meu s-a construit pe acest scenariu (stramb), probabil ca a existat un motiv... (Iar necuratul isi arata o alta fata: ) probabil ca ceva din acest scenariu sinistru e adevarat, probabil ca am facut ceva care "ma recomanda" pentru acest rol de om care nu are nici o valoare.

GRESIT.

Dar iata motivatia. Sa aflu de ce... de ce, de ce am crescut cu aceste idei nesanatoase... Caut acelasi raspuns de cate ori cad in scenariul meu nenorocit... Un gand inconstient, ascuns bine, imi da motivatia: acum s-a pus in scena mizeria, acum-acum o sa aflu si raspunsul...

Surpriza. Nici eu nu-mi dau bine seama ce se intampla, iar ceilalti habar n-au in ce scenariu ma scald eu si nici atat ce fel de raspunsuri vreau.

Azi m-am simtit infranta. Am pierdut o batalie. Dar odata cu aceasta realizare de mai sus, a inceput sa se faca lumina. Iata de ce atata incapatanare de a te opri o clipa in iad... ca sa afli de ce te-au trimis acolo; ca sa gasesti un indiciu printre ororile pe care le vezi; ca sa-ti strige cineva raspunsul - cineva care te vrea afara sau cel care te-a impins acolo. (Dar e desigur doar o iluzie).

De ce revine mereu Siegfried la Mime, desi ii este respingator, un "tata" fals si cu interese necurate?... Pentru ca e singurul care ii poate vorbi despre parintii lui pe care el nu i-a cunoscut...
Nevoia unui raspuns ne tine locului. Dar cand intrebarea este "de ce?" sau "de ce eu?"... nu sunt sigura ca exista un raspuns. Iar lucrul asta e cu adevarat greu de acceptat.

A uri sau a intelege

2009-10-02T00:19:00.000-07:00

Vi s-a intamplat vreodata sa aveti o zi in care sa primiti un refuz mai mult sau mai putin subtil de la persoana visata, mesajele simpatice prin care vreti sa "sheruiti" ceva frumos cu prietenii sa nu ajunga la destinatie, iar la un mesaj mai vechi sa primiti un raspuns de o incredibila raceala, pentru ca mai pe seara persoana pe care contati sa fie acolo pentru voi sa nu fie acasa, pe neanuntate?... Eu traiesc frecvent astfel de zile.

Cei cativa prieteni ma stiu ca fiind o persoana singuratica. Totusi, nu am fost asa mereu, ba din contra: am crescut cu impresia ca nu pot fi niciodata indeajuns de singura si independenta ca sa-mi dezvolt identitatea; cand am facut ochi
am gasit o situatie familiala tensionata, in care rolurile se distribuisera deja - inclusiv al meu; am crescut cu impresia ca nu e loc pentru mine; pe de alta parte, am evadat din aceasta situatie devenind dependenta de o lume cu peste 1000 de personaje, inainte sa ma dumiresc prea bine ce se intampla. Putinele tentative de a ma implica intr-o relatie (destul de tarzii si ele) au fost sortite esecului. Am observat ca se repetau cu incapatanare acele zile descrise mai sus, in care oamenii parca imi erau sustrasi de langa mine de o mana invizibila, in care parca cineva imi taia acele ancore cu care incercam sa ma agat de cei reali. Zile uimitoare, zile revoltatoare si de neinteles.

...A inceput totusi sa se faca lumina atunci cand am realizat ca eu insami am fugit - in acelasi mod - de un prieten drag, de dorul caruia suferisem vreo jumatate de an; printr-un concurs de imprejurari, fiind vorba de cateva zile, daca nu de ore, drumurile noastre s-au petrecut fara sa se intalneasca. Am avut de-a face cu aceeasi forta stranie, care de data asta m-a smuls pe mine din calea celui pe care voiam sa-l reintalnesc. Atunci mi-am dat seama ca exista un motiv pentru care in jurul meu se creeaza acest gol, aparent impotriva vointei mele. Atunci am facut legatura cu nevoia de singuratate de care vorbeam mai sus, care inseamna de fapt a avea spatiu sa-ti construiesti identitatea, fara a fi cotropit de roluri impuse din afara si dependente extrem de puternice. Caci singuratatea pe care cei mai multi cauta s-o aline in compania cuiva in viata mea inca nu s-a facut simtita. Abia ma desprind dintr-o sufocare indelungata, reusind sa ma vad pe mine insami pentru prima data...

Dar oare as fi realizat aceste lucruri acum cativa ani? Cu siguranta nu. Atunci imi ziceam: oamenii sunt reci si indiferenti, oamenii sunt atat de blazati incat nu reactioneaza cand au alaturi pe cineva asa viu ca mine; de asemenea: sunt atat de monstruoasa incat nu pot fi iubita; sunt asa insignifianta incat nimeni nu ma vede; sunt asa neinteresanta ca plictisesc pe toata lumea. Oare?... Diferenta dintre cele doua perspective, una plina de-o ura cronica, alta plina de intelegere, o da putina munca de studiu asupra propriei persoane, asupra propriului trecut.

O scoala initiatica

2009-09-26T08:22:00.000-07:00

Pe masura ce am inaintat in terapie, descoperind, schimband, demoland si construind cu instrumente abstracte delicate mecanisme psihice, am constatat ca un mod de gandire pana ieri propriu mie imi este acum strain, cand il sesizez intr-o conversatie. Au inceput sa-mi devina stranii anumite afirmatii aparent sanatoase intr-o societate bazata pe ambitie si munca; a inceput sa-mi para limitata si lipsita de optimism o anumita perspectiva asupra vietii careia nici eu nu ma puteam sustrage acum cativa ani; am inceput sa aud mesajele inconstiente alarmante transmise de cineva printr-o afirmatie oarecare... Despre ce este vorba? Am incercat sa surprind schimbarea si am realizat ca multi dintre noi, inainte de a porni pe un drum atipic ca acela al explorarii psihicului nostru, nu cunoastem cateva lucruri. Iata cateva din descoperirile mele:

- "M-am descurcat toata viata singur, nu am nevoie de ajutor"; am auzit aceasta afirmatie de nenumarate ori la cunoscutii mei si eu insami am fost dominata de sentimentul ca voi reusi singura. A venit insa un moment in care, intr-o mare panica si in lipsa de solutii,
a trebuit sa inteleg ca uneori e mai bine sa accept mana intinsa de cineva spre binele meu; bravura nu m-a ajutat cand mi-era mai greu; nici lipsa de incredere; nici incordarea incruntata in care "realizam totul singura". Pe de alta parte, am inteles ca aceasta viziune este insotita de dezamagire ("nu a fost nimeni langa mine cand am avut cu adevarat nevoie...")si de o falsa mandrie, care acopera sentimentul de dezamagire ("...a trebuit sa ma descurc singur si sunt mandru ca am reusit"). In prezent, cred ca dezamagirea si mandria sunt simptome ale unei dureri adanci care poate fi alinata.

- Intelegerea faptului ca omul nu "este" intr-un fel, ci se poate schimba, mai bine zis descoperi - si poate face acest lucru in mod controlat, nu lasandu-se modelat de evenimente la modul pasiv. Nu este locul aici sa descriu in amanunt ura pe care o simteam pentru propria persoana pentru ca nu "sunt" ca eroii la care visam; treptat am realizat ca port in mine exact acele calitati pe care le iubeam la ei, dar neexprimate, neincurajate, neasumate.

- Intelegerea faptului ca terapeutul este un ghid si un om cu care legi o relatie speciala, nu cel chemat sa-ti rezolve problemele in locul tau. Fara asumarea unei responsabilitati de acest fel, asteptand prea mult de la el, prea putin de la tine si mai nimic de la relatie, procesul se impotmoleste.

- Intelegerea faptului ca depresia, durerea, cele mai triste momente traite/retraite in terapie sunt cativa pasi absolut necesari vindecarii si reprezinta doar o etapa din indelungatul proces; a te speria sau a te retrage in acest moment este o greseala si o agresiune enorma asupra psihicului. In acest moment dureros suntem mai mult ca oricand eroii unei aventuri naucitoare, in care obstacolele de depasit ne ies in cale in moduri si forme bizare, care nu seamana cu nimic din ce am invatat pana atunci, iar frica ce le insoteste este pe masura. Am inteles ca nici una din indeletnicirile amuzante pe care mi le ofera viata in capitala nu poate egala in intensitate aceste momente care seamana cu o coborare in infern.

Cu incredere, cu rabdare si mai ales cu o supunere vecina cu piosenia religioasa, asa am invatat sa inaintez prin hatisul de ganduri, amintiri si proiectii discutate in terapie. Am realizat, in fine, ca procesul terapeutic este in sine o scoala - o scoala care te invata un alt mod de gandire, o scoala initiatica, o lume cu alte legi, in care barierele, secretele, iluziile sunt desfiintate, nerostitul capata glas, neinchipuitul isi impune realitatea si criza naste... tandrete.

Terapia si oamenii

2009-09-18T10:36:00.000-07:00

“Ce mai faci?...”

Desi am socializat extrem de putin in ultimele luni, a trebuit fireste sa raspund de mai multe ori la cea mai banala intrebare de salut care ii poate fi adresata cuiva; in aceasta perioada insa, am intampinat-o cu confuzie, gandurile au blocat un raspuns clar si, ca niciodata, am realizat ca nu mai am despre ce pasiuni sa turui, cu zambetul pe buze si vizibila mandrie. Ce s-a intamplat? Ce mai fac, de fapt?... Am renuntat la dans. Nu m-am apucat de nimic altceva. Nu prea citesc, nu desenez, nu muncesc mai mult decat inainte si nici nu exista vreo persoana speciala in viata mea… Cine ar putea sa inteleaga? Nu am despre ce vorbi. Ma uit tulbure in ochii interlocutorului si realizez ca nu pot da importanta decat
acestui proces caruia ii dedic toata energia mea – terapia; dar ce intelege celalalt, cand ii spun ca ma aflu intr-un loc despre care el nu stie ca exista?...

Ma confrunt cu refuzul meu incapatanat de a ma intoarce la iluzii si la limbajul de barfa si pe de alta parte cu neintelesul din ochii celuilalt… Pentru multi cercetarea de sine este un domeniu necunoscut, catre care nu i-a orientat nimeni. Deci? Ce mai fac? Simt ca, din punctul de vedere al celui care intreaba, nu fac nimic. Ceea ce mi se intampla tine de domeniul bizarului; as putea foarte bine sa raspund: imi iau timp ca sa nu-mi vina nici o idee, imi iau timp ca sa nu am nici o activitate, imi iau timp ca sa ma distantez de toate, sa stau asa in aer si sa nu stiu cand ma voi intoarce si in ce forma. Dar ar fi oare mai clar? Si totusi am dat de multe ori un raspuns prost si de o mare ironie: “Nimic deosebit”.

Procesul terapeutic nu incape in notiuni de tipul “bine”, “asa si-asa”, “ok”, “se poate si mai bine”. Intre a tacea precum cineva cu mintile plecate si a recunoaste “sunt zob” – oricare raspuns e bun. Si totusi de ce insist? La explicatiile mele lungi am primit diverse reactii. Cei mai multi prieteni intra subit in rolul celui care stie mai bine si ma sfatuiesc sa renunt; sa nu dau banii degeaba cand pot medita singura sau cand cu o muzica potrivita si o baie buna imi pot ridica moralul intr-o seara; sau pur si simplu pentru ca nu am nevoie. Lumea confunda veselia aparenta cu sanatatea; nu-mi cereti sa fiu bine dispusa – in eventualitatea ca as putea realiza asta pocnind din degete; buna mea dispozitie de moment nu e dorita decat pentru buna voastra dispozitie de moment. Ceea ce doresc eu este o schimbare la nivel profund, vizibila doar in timp, dupa un indelungat travaliu a carui perspectiva nu m-a speriat cand l-am acceptat ca idee si care, desi se dovedeste dureros, nu ma sperie nici acum. E oare de neinteles ca cineva accepta constient sa parcurga un drum greu, care-i ravaseste viata, in ideea de a se descoperi pe sine si a se impaca cu trecutul? Nu ar fi oare o lasitate sa abandonez la primul semn de greutate si nu ar fi adevarata prostie sa ascult sfatul unei voci fara chip, de pe internet? … Eu nu mai am atata trufie incat sa-mi dau cu parerea despre lucruri pe care nu le cunosc si despre bunastarea unor oameni pe care nici nu am rabdare sa-i ascult!

Dar oare terapia nu-ti creeaza dependenta? am fost intrebata. Poate ca da, poate ca nu, poate doar temporar… Nu sunt chemata sa raspund, nefiind din domeniu si avand doar mica mea experienta de pacient. Dar pe acela care a prins din auzite doar aceasta idee despre terapie si de atunci o repeta obsesiv l-as invita in mod special sa ia loc pe canapeaua psihologului!

Dar poate ca gandesc prea mult… Cu siguranta, raportat la media oamenilor. Cu siguranta nu, raportat la efortul care mi se cere in terapie. Este ca si cum as fi in apa in plina furtuna si cineva din barca mi-ar striga: dai prea mult din maini! cand eu incerc sa ajung la colacul de salvare aruncat de un altul.

Ei da… Dupa descrieri amanuntite pentru care chiar mi-am dat straduinta, cineva ajunge la concluzia ca terapia intr-adevar e un proces dificil si nu e pentru oricine… E, deci, pentru oameni puternici care vor sa devina si mai puternici. Un fel de gimnastica aerobica pentru intarirea musculaturii cerebrale in cazul celor care deja au o musculatura buna. Ah… subtil, dar prea personal ca sa comentez. Eu nu m-as fi gandit la asta, iata insa ca fiecare vede ce vrea…

Si in asta consta tot hazul. :) Nu-l poti prinde insa decat daca cineva te invata sa-l observi…

Cosmarul recurent

2009-08-08T14:03:00.000-07:00

Nu am multe astfel de perle; nu prea am cosmaruri - sau mai bine zis, faptele care ar fi de cosmar sunt in cele mai multe vise imbibate cu un sentiment pozitiv, cam ca atunci cand iti place sa vezi un film bun in care eroii sufera.

Totusi, am avut un vis urat care s-a repetat pe parcursul mai multor ani, in copilarie, cu o atmosfera cat se poate de sinistra:

Sunt la mine in camera, la etajul 1 (sau in bucatarie). Ma uit pe geam... si deodata vad vaci. Dar nu sunt niste vaci normale. Sunt urate, albe cu portocaliu, solide si nemiscate, dar mai ales imense. Sunt atat de mari (si pe parcursul visului cresc) incat ajung pana la fereastra. Eu le privesc din perspectiva unui om care stie, in viata de zi cu zi, proportiile corecte. Vacile ma ingrozesc. Cu ochii pironiti pe geam, incerc sa ma conving ca nu sunt atat de mari pe cat sunt. Vad 2-3 pe pajistea dintre blocuri, apoi brusc o vaca imensa rasare fix langa geamul camerei mele. Incremenirea mea e vecina cu lesinul. Mintea mea nu poate intelege cum niste vaci pot fi atat de gigantice - ma astept sa intre pe fereastra si sa-mi faca rau, asa ca nu-mi pot lua ochii de la geam ca sa ma pazesc. Vacile sunt strivitoare si in toate visele stau nemiscate, paralele cu blocul (le vad dintr-o parte), nu fac nimic - intr-adevar, nu intra pe geam sa-mi faca rau, dar nici nu pleaca, stau acolo, incremenite, vii si totusi moarte, inconstiente de ele insele, transmitandu-mi stari de groaza si convingerea ca sunt in mare pericol...

Nu sunt bine

2009-08-08T08:14:00.001-07:00

Am realizat azi cu toata fiinta mea (nu doar teoretic) ca trebuie sa refaci de mai multe ori acelasi ciclu ca sa te transformi sau ca sa cresti. De ceva vreme tot ma ridic si cad, e cand bine, cand rau, cand nou, cand vechi...

In ultimele zile simt o nevoie grozava sa fiu singura, sa ma departez de toti si sa capat alta perspectiva asupra vietii mele. Nu mai gasesc nici un interes in preocuparile sociale (iar daca se iveste ocazia si cineva, aparut de nu stiu unde intr-un sat drag de la malul marii, imi aprinde speranta pentru o clipa, trebuie sa ma retrag in clipa urmatoare caci el nu e disponibil... nici macar pentru o discutie face-to-face).
S-au dus toate iluziile si visele sunt acum colorate in negru. Nu mai vreau sa fac efortul de a iesi... La ce sa ies? Ca sa ma intorc mai obosita decat cand am plecat? Sa ma aranjez o ora ca sa ma pot preface mai bine ca-mi place spectacolul pe care-l vad? Sa ma dau desteapta intr-o discutie? Nu mai vreau sa mint... Nu mai pot sa mint. Daca m-as putea duce undeva unde nu se minte, daca as sti unde e asta... poate acolo as merge. O sa merg luni la terapie. Dar sunt ore lungi in care as putea sa fac ceva, s-ar zice - in weekend... N-am nici o obligatie, am renuntat la toate preocuparile si la mai toti prietenii. De ce sa mai fac dans? E o munca prosteasca, iar la un nivel mai superficial (si social) nu ma pot intoarce. Oamenii ma dezgusta. Programul nu ma ajuta nici el deloc. Si ce castig, in fond? Nu mai stiu, nu mai vad... Nu mai simt decat dezamagire si suparare. Sa ma apuc de altceva? La ce bun? Alerg din pasiune in pasiune ca sa ce? Oricum nu ma entuziasmeaza nimic la ora asta. Ca sa faci ceva trebuie in primul rand sa vrei... Oamenii se intalnesc la jumatatea drumului... Nu vine nimeni dupa tine daca nu reusesti sa ajungi singur acolo. Iar eu n-am forta pentru asta, oricati muschi as face la sport. Asa ca vedeti-va de voi, intalniti-va la jumatea drumului toti aia care va mai puteti iluziona. Poate pentru unii dintre voi o sa mearga - desi nu prea vad exemple. Ha, ha. Cel putin am o certitudine: pentru mine sigur n-o sa iasa nimic pana n-o sa rezolv chestiunea asta... Am incercat anii trecuti cate ceva, cu putinul interes de viata pe care-l aveam. Acum pur si simplu refuz sa mai fac prostia asta... Risipa asta de energie. Tot singura e mai bine (va rog sa nu ma credeti).

M-am trezit...

2009-07-19T13:20:00.000-07:00

Cum as putea explica asta cuiva a carui viata a fost coerenta?... Una din fricile mele este aceea ca nu voi fi inteleasa. Ca oricat as explica si orice metafore as folosi, cineva care nu a avut o experienta asemanatoare nu are cum sa ma inteleaga... E unul din obstacolele interioare care ma fac sa ma gandesc ca e zadarnic sa scriu despre mine pe un blog.

Asa ca voi scrie doar pentru mine. Oricum nu prea trece nimeni pe-aici. :)

Deci, m-am trezit... ca dupa un somn lung, de 22 de ani, un somn cu vise agitate in care persoana mea era de aer si nu se putea pipai pe sine, nestiind nici cine este, nici unde este, nici ca este...
Cand am inchis ochii eram o fata de aproape 7 ani, iubind natura si cateva mirosuri de la tara si speriata de tot ce insemna viata in afara acelui sat.
Acum mi se pare - lucru firesc de vreme ce am dormit tot timpul - ca viata mea a fost saraca. Nu stiu prea bine cum vine asta... Am iubit, sau am visat ca iubesc... Am intins mana sa apuc, sau poate doar am vrut sa fac gestul... Traista mea e goala; muschiul mintii e obosit de cat a fantazat faptul de a apuca si lua ceea ce doresc, dar mainile imi sunt catifelate ca dupa un somn inocent, la caldura.

Un edificiu imens a cazut de curand. Si totusi am realizat ca exista unul si mai solid, pentru care as putea fi invidiata. Ma simt atasata de o casa (un castel pe un deal) pe care nimeni nu mi-o poate lua, e in mod firesc a mea si o iubesc cu naturalete. E in mine. De acolo cobor in fiecare zi si ma intalnesc cu oamenii. Edificiul cazut nu plutea destul de aproape de pamant ca sa fac asta. Nici nu realizam cat am construit la el. Am inteles insa, de curand, de ce a trebuit sa construiesc un edificiu plutitor... Odata cu aceasta intelegere el s-a evaporat. Am mai apucat sa strig la revedere cuiva drag pe care-l vedeam de acolo, de la distanta, simtind ca pierd visul si odata cu el - tot ce a fost frumos in el. Apoi am deschis ochii. Un arc s-a intins inapoi peste timp, ca un curcubeu, si nu pot vedea decat - de-a lungul razelor lui - momentele de dinainte de varsta de 7 ani. Oricat mi-as forta mintea, ea refuza sa revada momentele din visul febril...

M-am trezit... Cei din jur au crescut si au fost marcati de experiente. Eu revad soarele pentru a doua oara in viata...

Cele doua lumi

2009-07-06T11:23:00.000-07:00

Multa vreme am trait scindata intre doua realitati: ceea ce mai toata lumea numeste in mod frecvent "realitate" (contactele cu ceilalti, jobul, strada etc) si ceea ce era pentru mine adevarata "realitate" (in care imi permiteam libertati, afecte si o creativitate nestapanita, pe care traiul mea de zi cu zi parea, la vremea copilariei, sa mi le refuze). Nu intru aici intr-o discutie detaliata, ar fi prea multe de spus si prea greu de explicat. Dar am gasit un exemplu mult mai graitor decat ceea ce as putea spune eu in cateva cuvinte - si care are, in toata seriozitatea situatiei, o nota umoristica: poemul lui Tim Burton, "Vincent". Extindeti trairile eroului pe o durata de peste 15 ani si imaginati-va un adult care tot asa se incapataneaza sa traiasca, desi responsabilitatile varstei il impovareaza, si veti avea o buna imagine despre contrastul dintre cele doua lumi intre care am oscilat atata vreme...

Vincent Malloy is seven years old, he's always polite and does what he's told.
For a boy his age he's considerate and nice, but he wants to be just like Vincent Price.
He doesn't mind living with his sister dog and cats, though he would rather share a home with spiders and bats,
there he could reflect on the horrors he has invented, and wonder dark hallways alone and tormented.
Vincent is nice when his aunt comes to see him, but imagines dipping her in wax for his wax museum.
he likes to experiment on his dog Ebocrombi, in the hops of creating a horrible zombie.
So he and his horrible zombie dog, could go searching for victims in the London fog.
His thoughts though aren't only of goulish crime, he likes to paint and read to pass some of the time,
While other kids read books like "Go Jane go", Vincent's favourite author is, Edgar Allan Poe.
One night while reading a gruesome tale, he read a passage that made him turn pale,
such horrible news he could not survive, for his beautiful wife had been buried alive.
He dug out her grave to make sure she was dead, unaware that her grave was his mother's flower bed.
his mother send Vincent off to his room, he knew he'd been banished to the tower of doom.
where he was sentenced to spend the rest of his life, alone with the portrait of his beautiful wife.
While alone and insane encased in his doom, Vincent's mother burst suddenly into the room.
she said "If you want to, you can go out and play, It's sunny outside and a beautiful day."
Vincent tried to talk but he just couldn't speak, the years of isolation had made him quite weak.
So he took out some paper and scrawled with a pen; I'm possesed by this house and can never leave it again.
his mother said: "you are not possesed and you are not almost dead, these games that you play are all in your head,
you are not Vincent Price your'e Vincent Malloy, your'e not tormented or insane you're just a young boy,
you're seven years old and you are my son, I want you to get outside and have some real fun."

Her anger now spent she walked out through the hall, while Vincent back slowly against the wall..
The room started to sway to shiver in crick, his horrored insanity had reached it's peak.
he saw Ebocrombi his zombie slave, and heard his wife call form beyond the grave;
she spoke from her coffin and made goulish demands, while through cracking walls reached skeleton hands.
Every horror in his life that had crept through his dreams, swept his mad laughter to terrified screams.
To escape the badness he reached to the door, but fell limp and lifeless down, on the floor.
His voice was soft and very slow, as he quoted the "raven" from Edgar Allan Poe;
"and my soul from out that shadow that lies floating on the floor, shall be lifted, nevermore."

Vis: o metafora pentru terapie

2009-05-13T12:13:00.000-07:00

Eram intr-o statie de metro, dar, fiindca nu apucasem sa ma urc cu ceilalti oameni, soferul m-a primit la el in cabina. Imediat dupa ce am intrat am realizat ca trenul mai statea pe peron (deci nu graba ma adusese acolo) si ca locul soferului (un scaun rosu comod) e liber - pentru mine. M-am asezat si am inceput sa ma gandesc ce ciudat e ca fiecare linie de metro e de fapt dubla, una pe unde merge trenul cu oameni, cealalta accesibila doar soferului celui de-al doilea tren, paralel, mergand prin intuneric. Era ciudat ca ma aflam in al doilea tren si aveam emotii; ce voi vedea oare? Nu stiam de ce am dreptul sa fac acea calatorie. Trenul a pornit prin tunel, apoi se facea ca trecea prin niste camere; am visat mai multe, dar mai tin minte doar una: o camera cu 3 morminte ciudate, in podea, presarete cu nisip alb pe care erau sculptate corpurile si figurile celor morti in pozitii egiptene. Erau imense (cam 3m). M-a luat cu fiori, dar totul era foarte calm si camera ingrijita, semn ca se trecea pe acolo. Cand am iesit, am apasat pe o clanta aurita in forma de sarpe. Afara m-am trezit iar in mijlocul oamenilor - erau de fapt multe fetite de 8-10 ani in rochite de concurs de dans. Eu nu eram sociabila, ma invarteam buimaca pe-acolo. Imi placeau rochitele lor, dar nu eram in stare sa vorbesc.

Note despre camera mormintelor: Totul era foarte armonios, de neclintit, si toate elementele stabile, ceea ce iarasi dadea impresia ca nu sunt din lumea asta schimbatoare... Simteam si o alta prezenta, dar nu in camera; ea parca se deducea din felul in care era oranduite lucrurile. Si felul in care intelegeam cum trebuie sa ma port(doar sa privesc, sa nu ating nimic, sa nu ma gandesc sa schimb etc) imi venea de la acea prezenta care imi punea ganduri in minte. Nu pot sa nu ma gandesc la dificultatea mea de a vorbi cand am iesit din camera. Ea se leaga, cred, de sentimentul foarte puternic pe care l-am avut acolo ca lucrurile pur si simplu sunt si ca nu e nimic de comentat sau explicat. Asta totusi ma facea sa ma adaptez greu la realitate si chiar sa pierd din vedere care ar fi rostul adaptarii. Starea de afara se apropia de "I got wild, staring eyes" a lui Waters...

Terapia este iubire

2009-05-01T03:56:00.000-07:00

Dupa cum prietenii mei stiu, sunt de doi ani intr-un proces de terapie (cu intermitente...), insa numai de curand am trait acele momente eliberatorii care m-au convins de beneficiile terapiei. Ce am realizat atunci? Lasand la o parte detaliile personale, am inteles urmatorul lucru: ca acele efecte benefice extraordinare, acele "miraculoase transformari (de fapt descoperiri) de sine" care in arta sunt puse pe seama IUBIRII, sunt de fapt consecintele TERAPIEI.
Vedem in filme cum un tanar indragostit capata dintr-o data curajul de a face lucruri si numi sentimente; vedem cum oameni alienati, tulburati, chinuiti au parte de vindecare sufleteasca prin iubire; vedem cum "workoholici" convinsi devin in scurt timp oameni de familie, iubitori, generosi, jucausi, revarsand un suvoi de energie si atentie asupra sotiei si copiilor; vedem cum fete complexate cu infatisari nefericite se transforma in femei atragatoare, care se exprima cu siguranta de sine si asertivitate. Ce se intampla in naratiunea respectiva in mintea eroului? Are loc, mai exact, un proces de terapie. Dar sub alt nume, poate mai pe intelesul tuturor: iubire. Mie insa imi place sa pun problema corect si, avand in vedere complexitatea nuantelor cu care au incarcat oamenii termenul "iubire", astfel incat fiecare intelege ce vrea din el, voi ramane la ideea ca acei eroi trec printr-o terapie personala care - intr-adevar, le schimba viata; intr-adevar, ii face sa-si descopere propriile forte; le alunga angoasele si le lamureste confuziile; le elibereaza acea energie care inseamna tandretea pentru sine si pentru lume...

A strange poem of thoughts

2009-03-14T15:55:00.000-07:00

One day I asked my parents:
"Mom and Dad, why am I your child,
if I feel I relate more to nature
than I do to you?"
They just said,
"Still, you are our child".
"Then, Mom, being your child
You have to teach me things,
Tell me how to act as a girl
when I grow up?"
"I cannot teach you that.
You see, my experiences were all unfortunate.
You'll find your own way."
Then I turned to Dad:
"Teach me about words and spirit,
which you know so much about",
but he said:
"I cannot teach you that.
I teach your brother those things.
They are not for you, you are too little to understand".
Later on I asked my mother:
"What is there to do in life?
What are your plans for me?"
She said, "My path came to an end.
I left you no inheritance of that sort."
Dad said: "I've tried everything.
Either way, you're gonna meet both joy and sorrow.
I have no advice for you".

So I ended up being the freest person in the world.

SLEEPY HOLLOW - a psychological interpretation of the movie

2009-02-25T13:09:00.000-08:00

Un mic eseu pe care l-am facut acum cativa ani, combinand doua universuri dragi mie: acela al filmelor lui Tim Burton si cel al psihologiei...

THE LEGEND OF SLEEPY HOLLOW

ICHABOD CRANE FIGHTING HIS OWN SHADOW

– a psychological interpretation of the movie –

“What I liked about Ichabod is that he was written very much as somebody who’s just living too much up here – inside of his own head. And that, juxtaposed against a character with no head, was a really good dynamic.”

Tim Burton

Tim Burton often says the most important things as if he just wants to make a witty comment. But reading this one while I was thinking about the movie it suddenly hit me: what a great psychological script this is! I
took the challenge and started to organize everything on the impulse I had: characters, themes, conflicts. Although the game of understanding them gave me some wonderful hours, I choose present only two ways of reading the story: the first one is a new chronology of Ichabod’s life, with the facts and the conflicts as they evolved since childhood; the second one (characters and symbols) is focused on the psychological concepts represented by the characters and the main locations in the movie. And – the rest of the game is yours!

ICHABOD’S STORY

LIFE STAGE	DESCRIPTION	MOVIE SCENE
Ichabod as a young child	Ichabod was a happy child when his mother was alive. There was a time full of warmth, love and magic. Those memories are forgotten and only revealed in dreams.	Ichabod’s dreams with his mother alone.
Ichabod as a traumatised child	When the maternal presence has gone (the details of her absence are little relevant – death, abandon, etc), the embittered father took the chance to change the image of the mother in his child’s mind. Here we assume that the father has a lot of repressed feelings about his wife and that’s why he’s using his son for putting down her memory. The wounds on Ichabod’s hand symbolize the love for his mother distorted by the authority of his father.	All the dreams about Ichabod’s mother being tortured and killed by his father.
Ichabod as a cop in New York	Ichabod’s mentality is similar to his father’s: even if the father was a religious man and the son believes in science and reasoning, they both despise and accuse the mysterious forces of the psyche, represented by women (mother and Katrina, with their blind dancing). With this mentality, Ichabod cannot make a free choice in love. He is isolated like the cardinal bird.	Ichabod’s demos as a brain man in NY court; Ichabod’s dialogs with Katrina about his believes; The demo with the bird and the cage which is “optics”;
Ichabod sent in the mission	The danger of Ichabod’s state is relevant for some men around him, like the Burgomaster. His reasoning starts to fail and to be useless.	The sending in the mission; Ichabod accusing Katrina’s father; The number of the bodies growing in Sleepy Hollow
Ichabod’s Shadow	The trauma in Ichabod’s childhood buried under his rational mask generated a complex negative side portrayed by a ferocious murder. The choice of a Headless Horseman is meaningful: the headless quality of the Horseman is the opposite of the over-rational Ichabod. The shadow is the rest of his heritage, his feelings and intuitions, but also the deposit of his revenge needs.	When the Horseman appears, a murder takes place: Ichabod must attend the scene, confront the characters and solve the situation. All the victims the Horseman chooses are essential for Ichabod’s story.
Ichabod and Katrina	As a grown up man, Ichabod falls in love with Katrina, the perfect girl to be his wife. This event creates a conflict between his need for fulfillment and his old fears of women and the irrational. A lot of opposite forces enter the drama now: Lady Van Tassel is related to Katrina, she is her “mother”, she is the negative image of the woman (the dark Anima); the Horseman, originated and directed by her, begins his revenge with specific victims: immoral women (the pregnant widow, the adulterine maid), then apparently happy families (mother-father-child), the reverend (a corrupt church man reminding us of Ichabod’s father), other fathers in the village (Baltus and Masbeth).	The witch dance scene, when Katrina “sees” him blindfolded better than he understands her, even if he has a strong reaction when they meet The murder scenes.
Ichabod’s victims	Meeting Katrina, Ichabod tries again to burry the awakening original image of his mother. That’s why the Horseman kills those women with kind of immoral behavior (father-like acts) or the three-people family (another resemblance with his childhood). But there is another tendency, opposed to the first one, revealing hard feelings toward the father and his unforgettable action: this is a superior level of Ichabod’s awakening, when he tries to express the disapproval for his father’s acts (the Horseman killing the fathers).
The different stages of Ichabod’s evolution	There are some new characters, after Katrina, who suggest and encourage his evolution: the young Masbeth incarnates his purpose of understanding his childhood (Masbeth will never leave Ichabod from now on); the visit at the crone suggests that Ichabod begins to rely not just on his rational mind, but also on magic and intuition. Suddenly, his problem (“the murders”) becomes very clear; he discovers his own unconscious (the dead tree and the Horseman’s grave). By finding the body without a head, Ichabod understands that the problem is hidden somewhere inside him, where the mind is helpless.
The battle	Even revealed, the dark forces are not easy to defeat. They react violently against those who jeopardize their long lasting domination: Katrina, young Masbeth and the crone. The two elements split from the Anima (the two witch-sisters) will disappear in the process as their effects are consumed. Katrina is the target for the last attempted murder; she is mistaken with the negative witchcraft, abandoned by Ichabod (even if he realizes he is loosing his last chance to be free) and chased by the Horseman (the dark conservative force).
The issue	Ichabod putting the head on the Horseman means that he is now fully conscious of both parts of his psyche: the buried, forgotten one, and the helpless, rigid one he created. He manages to reconcile them once he realizes the positive aspects in Katrina’s witchcraft and the shadow is exposed, harmless and set free. All the intermediate characters disappear into the tree.

CHARACTERS & SYMBOLS

CHARACTER	PSYCHOLOGICAL MEANING	COMMENTS
Ichabod Crane	Ego	Ichabod is the consciousness, expressed by a very rational, logical way of judging the world. As a “rational” man, he is the “head”, who, as the script follows, is missing the rest of his being (“the body”).
Headless Horseman	Shadow	H.H. is the product of the unconsciousness: Ichabod’s own shadow. He incarnates the forgotten and rejected parts of Ichabod’s childhood (and being). Hence, he throws the dilemma to the “Ego”, putting in danger the integrity of our hero and acting as the vicious character, unrecognizable by Ichabod himself.
Ichabod’s mother	The original image of Ichabod’s mother, as he perceived her in his early childhood.	She is gentle, feminine, loving and cherished by her child, surrounded by light, fancies and positive magic. She determines the image of “Anima” – another unconscious product, later to be projected to someone similar – like Katrina.
Ichabod’s father	The image of the father perceived as an authority.	He is apparently tough, rational and just, but he’s also cruel, limited and scared by women, and consequently by his wife’s nature and gifts. He chooses to punish what he does not understand, a reaction which Ichabod will inherit.
Lady Van Tassel	The image of the mother as seen from his father’s perspective	Ichabod’s father describes the mother as evil, so that Ichabod develops this malefic image of his mother, forgetting the real loved one. This evil character becomes the main accomplice of the Shadow (the Horseman), practically originating him and his course.
The crone	The forgotten memory of the mother	Unlike the original image of the mother, the crone is not a pleasant one. She holds the truth, she gives Ichabod the idea of searching in the proper place / the right problem, but she is covered by veils, meaning past times, forgotten memories, difficulty of dealing with the feelings of the childhood.
Katrina	The Anima	Katrina is the girl who matches Ichabod’s inner image of love interest. By no coincidence, Katrina has strong resemblance with his mother as he originally knew her. Meeting Katrina is the beginning of his awakening process. In order to be with Katrina, he has to solve his old problem regarding mother-women.
Baltus Van Tassel, Masbeth’s father	Guilty father’s images	All those father images give a new life to Ichabod’s doubts about his father judging and punishing his mother – actions apparently understood by the child Ichabod by reason, but deeply questioned by his feelings. He has to punish the father both in a rational way (see Ichabod’s early conclusion that Mr. Baltus is the murderer in the village) and at an unconscious level (Horseman killing the fathers).
Young Masbeth	The child Ichabod	Masbeth is always aside Ichabod in the key points. He has no mother, his father is also punished by the Horseman, he acompanies Ichabod in the wood, to the crone’s cave. Young Masbeth is Ichabod himself digging the childhood, the truth, the memories. Ichabod needs to recuperate the child within (Masbeth) in order to go back in New York as a new, healed person.
Brom	Persona	Brom looks like the desirable young man – he is the fiance of the beautiful Katrina. Brom is also helpful when it comes to fight the shadow.
The Burgomaster	The adviser	He is the man who puts Ichabod in front of the two alternatives: going to solve his problem or remaining forever a prisoner of his own complexes (a cardinal in a cage).
The villagers from Sleepy Hollow	The witnesses and victims of Ichabod’s mental state
The Tree of the Dead	The gate to the unconsciousness	This strange tree opens the way to the repressed feelings and images, and it is also the location for all the characters they produced.
The Windmill	The confrontation place	It is the scene for the final battle between the evil (rejected) parts in Ichabod and the fulfilled man he has to become.
The Cardinal and the cage	The conscious and the unexplored unconscious	It is a general metaphor of the imprisoned soul; it is also a new connection between Katrina and Ichabod’s mother. The release of the cardinal from his apartment, as connected to the Sleepy Hollow mission, is symbolic of Ichabod beginning his journey of self-liberation.
The signs on Ichabod’s hand	The trauma in Ichabod’s childhood	Ichabod wears the signs on his hands, although he does not immediately remember where he got them from. Only the dream reveals their meaning – the deeply traumatizing memory of the murder of his mother. The murder acts metaphorically – father might not be the physical killer of the mother, but he definitely destroyed a dear image Ichabod had of his mother; the signs in Ichabod’s palm remind us of the needles in his mother’s body.
The location of the story – Sleepy Hollow	The valley of the unconscious	Ichabod, the city man, has to travel far away in a strange land, with no logical rules, lost in woods, with fog and complicated paths, in order to fight his shadow and move further in his life. He enters a territory where his rational methods fail – the territory of unconscious.
Ichabod’s instruments	Rational weapons	Ichabod invented all those bizarre instruments in order to locate the guilt in the logical aspects of reality and for better control of his own world, but the more he works on his inventory, the more his reasoning fails.

“Plansul lui Nietzsche” ~ Irvin David Yalom

2009-01-30T11:35:00.000-08:00

Cu toata aura dramatica pe care o au intriga cartii si cele mai multe dintre paginile ei, ceea ce am simtit citind inceputul a fost – incantare fata de jocul pe care ni-l propune autorul: cateva personalitati ale secolului al XIX-lea, cunoscute noua, nume la care ne referim adesea intr-o conversatie culturala, filosofica sau psihologica, nume deci care au ecou in mintea noastra, “ajutate” de imaginatia autorului sa se intalneasca pentru a da nastere unui roman despre inceputurile psihoterapiei; Friedrich Nietzsche, Sigmund Freud, medicul Josef Breuer (colaborator si prieten cu Freud si unul din intemeietorii psihoterapiei) si fermecatoarea Lou Salome, dragostea pierduta a lui Nietzsche – acestia sunt eroii care ne insotesc pe parcursul celor 400 de pagini. Cu toate acestea, autorul – Irvin D. Yalom – nu se dezminte: adevaratii eroi vor fi – ca in orice terapie personala – doar doi, pacientul si psihologul (Nietzsche si Breuer); marea parte a cartii se desfasoara in intimitatea camerei in care se poarta conversatiile si actiunea se petrece la nivel mental.

Atipica este formula in care cei doi ajung sa incheie un “contract” care-i va face sa-si schimbe viata unul altuia, prin intermediul conversatiei. Abordat de o irezistibila Lou Salome, Breuer accepta (mai bine zis, nu poate sa refuze) propunerea acesteia de a-i vindeca un bun prieten, filosof, de “disperare”. Atentionat ca, desi suferind din pricina tinerei, Nietzsche nu e dispus sa se lase ajutat, Breuer se vede in ciudata situatie de a trata cu metode care nu exista o boala incerta fara ca pacientul sa prinda de veste. O excelenta provocare pentru o minte ca a lui Breuer, care in cateva intrevederi pasionante cu Nietzsche se lanseaza intr-un sah de idei cu viitorul “pacient”, nereusind sa pareze argumentele iscusite pe care filosoful le pune pavaza pentru a nu refuza pe fata sa se lase ajutat. Iata insa ca soseste un moment in care Breuer, alimentat si de ideile tanarului sau prieten Sigmund Freud, descopera in Nietzsche “o alta voce”, care-i vorbeste in cu totul alt fel decat omul sosit in cabinetul lui la insistentele prietenilor: intr-o obscura camera de hotel, gaseste un Nietzsche doborat de boala, inconstient, care-i sopteste insistent ceva ce omul treaz n-ar fi consimtit nici in ruptul capului sa ceara: “Ajuta-ma!” Breuer, in egala masura atras de mintea filosofului si tulburat de rugamintea disperata a “celeilalte voci”, revine la Nietzsche cu o propunere de contract ingenioasa, care il face pe acesta , sub impresia de putere, sa caute sa-si rezolve tacit disperarea amoroasa despre care nu vrea sa-i vorbeasca doctorului: Breuer propune sa il interneze pentru o luna in care ii va oferi tratament medical, iar in schimb Nietzsche ii va vindeca lui “disperarea” pe care o traia de ceva vreme, fiind prins intr-o casnicie, dar indragostit de o fosta pacienta. Sperand ca dezvaluindu-si trairile sa il faca pe Nietzsche sa vorbeasca, Breuer descopera curand efectele terapiei prin conversatie asupra lui si, treptat, ideea de a-l trece pe Nietzsche in locul sau incepe sa paleasca. (Zecile de pagini de discutii prezinta cu acuratete o perioada de terapie personala intensa, iar cine a trecut prin ea cunoaste atat starile si framantarile pacientului, cat si modul de lucru al psihoterapeutului; cunoaste starile intunecate care dau nastere unor inceputuri luminoase; cunoaste intrebarile nemiloase, la care ai vrea sa te prefaci ca nu stii raspunsul; cunoaste stradaniile ambilor de a incolti problema, de a gasi sensul visului, de a spune cuvintele-cheie care aduc perspectiva corecta). Breuer e transformat de aceste conversatii, dar transformarea lui Nietzsche, cea atat de asteptata, nu are loc decat in momentul in care pacientul lui se desprinde de obsesie si-si regaseste echilibrul. Atunci Nietzsche, in disperarea lui, realizeaza ca timpul lor s-a incheiat si ca nu poate afla, de fapt, de la prietenul lui, cheia dezlegarii de obsesia amoroasa: “singurul mare adevar, este adevarul pe care-l descopera fiecare pentru sine”. Transformarea si vindecarea lui sunt de alta natura, pentru ca sunt raspunsul la o problema diferita de a lui Breuer, dar acesta este langa el, gata, la cererea lui Nietzsche insusi de data aceasta, sa il ajute.

O carte care, desi ne vorbeste despre obsesia amoroasa, nu are romanta; o carte jucausa si provocatoare pentru cei care iubesc sahul ideilor sau cunosc cabinetul psihoterapeutului; o carte cu personaje si traiectorii mentale cunoscute, imbinate ingenios intr-o discutie filosofica si psihologica despre libertate, putere, alegerile in viata, importanta si sensul pe care le atribuim celor din viata noastra, prietenie si cautarea adevarului propriu. O carte care starneste un zambet prin portretizarea plina de farmec a unui Freud de 26 de ani, prieten respectuos si devotat al lui Breuer, si emotie prin concluzia la care ajunge in final filosoful defensiv si inaccesibil, Nietzsche: “Momentul in care ti-am spus ca n-am fost atins niciodata a fost tocmai momentul cand am permis pentru prima oara sa fiu atins”.

Febra indragostirii

2008-11-25T08:51:00.000-08:00

Cam toti ne dam cu parerea despre iubire. Pe mine ma ia o stare de confuzie si greu numai cand ma gandesc la asta. (Pentru confuzia pe care o starneste notiunea, recomand - cu dragoste - comentariile lui Plesu din "Despre ingeri").
Eu as vrea sa fac doar o diferenta, si as vorbi de partea mai accesibila celor care nu sunt ingeri, noua adica: indragostirea. Starea despre care se spune ca precede iubirea - indragostirea - este, cred, cu totul altceva decat iubirea. Este ca o febra care vrea sa rezolve ceva incomplet, asa cum organismul se foloseste de adrenalina pentru a depasi un obstacol mai greu. Asta spune ca a fi "indragostit" ascunde de fapt un mic neajuns, ca ai nevoie de un plus deputere, de ajutor, ca sa depasesti situatia. Care e acel mic neajuns?... Probabil - teama ca nu-l iubesti destul pe omul din gandurile tale?, ca in frumusetea povestii s-a strecurat, inconstient, o minciuna?, ca in soliditatea sentimentului tau e o fisura?... Febra indragostirii e atat de placuta, incat nu vrem sa recunoastem asa ceva (de fapt e facuta exact pentru asta, ca o orbire voluntara). Mereu m-a uimit opozitia dintre cele doua idei, cum ca dragostea e oarba si cum numai atunci cand iubesti vezi limpede; eu cred ca in prima parte e vorba de "indragostire".
De-ale arhitectilor: Probabil ca atunci cand edificiul sentimental are toate cele 3 atribute vitruviene - firmitas, utilitas, venustas - atunci ai de-a face cu marele sentiment despre care se vorbeste atat de mult; dar cum sa se inalte el pe o fundatie fisurata ca aceea a "indragostirii"?... Ajungem la concluzia ca indragostirea nu precede dragostea. Precede, in general, un dus rece (care nici nu te omoara, nici nu te face mai puternic) – “deziluzia in dragoste”.